‘Sunt la moda visele în care crezi’ – Becoming Me

Posted: Aprilie 16, 2014 in Eu, tu si restul lumii

„Când erai copil în ce credeai? Ce visai?”

Pot spune cu tărie că cel mai mare vis al meu din copilărie a fost să mă fac mare.

Supriză.. mi s-a îndeplinit visul!

Îi vedeam cu teamă pe ‘cei mari’, aveam grijă să îi ocolesc sau după caz, să le atrag atenţia pentru simplul fapt de a fi remarcat şi să pot sta pe lângă ei. Ştii cum e.. ”Ne băteam şi-ntre noi, ori dădeam parte-n parte doar să umblăm în gaşcă cu ăi’ mai o noapte” Mă enerva că erau mereu superiori pe orice plan, mai puternici, mai tari de caracter, mai fermi, mai rapizi, mai siguri pe ei, mai.. mari! Nu puteam suporta asta.

imagesAstfel, în timp, pe drumul meu spre a deveni mare mi-am ales diferite aspecte de la fiecare băiat mare şi uşor-uşor mi-am conturat un model de urmat.

Am văzut că dacă eşti slab, se profită de tine şi astfel trebuie să fii tare şi să nu te laşi intimidat, să gândeşti repede şi să nu laşi pe nimeni să se declare ca fiind deasupra ta atunci când n-ar avea de ce în mod normal. Am lăsat persoane să râdă de mine pentru că le-am permis asta.

Am văzut că trebuie să începi să te înţelegi cu fetele pentru a reuşi să comunici cum trebuie, acesta fiind un front care era destul de evitat sau enorm necunoscut. Am pierdut prima prietenă pentru că nu am ştiut cum să mă descurc într-o situaţie în care trebuia să fac ceva, fiind mic.

Am văzut că sportivii au mereu o aură aparte şi între băieţii mari era mereu cineva cu o astfel de aură care ieşea enorm în evidenţă, era privit şi i se vorbea cu o oarecare nuanţă diferită faţă de ceilalţi. Trebuia să fac ceva în legătură cu biscuitele în dungă.. care eram.

Am văzut că cei mai admiraţi băieţi mari erau cei care făceau ceva diferit faţă de restul grupului din care făceau parte. Orice. Pe mine unul m-a fascinat enorm cineva care se ocupa cu parkour-ul şi mai că eram invidios pe toate ‘Wwwoooowww-urile” pe care le primea deşi, de multe ori, unele veneau din partea mea. Am văzut că o persoană care stătea aiurea şi toca seminţe era practic invizibilă când un băiat de genul practic  zbura pe lângă el. Trebuia să încerc şi eu ceva de genul, ceva prin care să atrag atenţia. 

Am văzut cât de apreciaţi şi diferiţi erau cei care făceau parte din trupe de dans, cum mergeau şi ieşeau toţi odată dintr-un loc iar pe tot parcursul timpului cât erau acolo se auzea muzică şi râsete apoi ieşeau în paşi de dans, vânturând o şapcă sau o sticlă de suc, lucru ce le dădea un aer enorm superior faţă de noi, cei mici, care doar stăteam şi ne uitam cu ochii mari la ei şi chiar faţă de cei din rândul lor dar care nu făceau mai nimic, de asemenea. Trebuia să fac parte dintr-o echipă. Trebuia să văd ce se întâmplă înăuntrul acelui loc în care mergeau şi ieşeau râzând iar toată lumea era numai cu ochii pe ei.

Am văzut că fetele se comportă taare bizar când prin preajmă se află un băiat cu o chitară; lucru care, de altfel, arăta chiar foarte tare. Era incredibil modul cum fiecare se oprea din ceea ce făcea pentru a-l asculta, fie din respect, fie din plăcere. Unii ascultau zâmbind, alţii băteau ritmul fără să vrea iar alţii cântau cu el. Sau, de asemenea, toată atmosfera se schimba complet în momentul în care, în sala de muzică, cineva începea să cânte la pian. Trebuia să încep să folosesc şi eu un instrument, ceva.

Am văzut iarăşi acea aură de superioritate şi la cei care făceau parte din diferite structuri.. consilii de elevi, sefi de clasă, diverse întâlniri.. erau sau cel puţin păreau nişte persoane ceva mai importante decât destul. Trebuia să intru şi eu într-o scructură de.. ceva. De orice.

Am văzut cât de plăcuţi se fac cei care glumesc, care fac foarte multe glume şi te fac mereu să râzi, să te simţi bine în preajma lor şi să doreşti să fii şi altă dată, pentru a asculta ce mai au de spus. Trebuia să fac în aşa fel încât să fac lumea să râdă dar în acelaşi timp să nu fac asta prostindu-mă deoarece

Am văzut că băieţii care se impun prin seriozitate şi un ton ferm şi convins al vocii sunt, fară nicio discuţie, mai sus decât tine. Pe orice plan. Dacă îţi exprimi opinia în legătură cu un subiect anume iar persoana aia nu este de acord te va descuraja, te va face să taci sau să spui că te-ai înşelat. Trebuia să devin mai stăpân pe mine şi să nu mai permin unele lucruri.

Am văzut că cei dezinvolţi au mereu ceva amuzant de povestit din experienţa proprie. De cele mai multe ori despre fete. Cu şi despre tot felul de întâmplări pe care ţi-e mai mare dragul să le asculţi pentru că situaţiile sunt amuzante în esenţa lor. De asemenea, băieţii ăştia nu erau aşa afectaţi de despărţiri, ştiind la ce să se aştepte. Trebuia să mă obişnuiesc cu ideea că ‘nu am nimic de pierdut’ şi că ar putea ieşi o amintire frumoasă.. doar să am curaj!

Am adunat câte o calitate de la fiecare băiat pe care o admiram într-un fel sau altul şi am incercat să scot cât mai mult din fiecare punct de mai sus. Visul meu principal de a deveni mare s-a suprapus cu cel de a deveni ca cei pe care îi admir, nu numai mare. Visul cel mare s-a ramificat în vise mai multe şi mai mici, provocarea fiind aceea de a-mi ‘Îndeplini visul’

Noul vis. Mă refer la toate cele mai mici. 

Nu mi-a ieşit din prima. Nici măcar din a 50-a încercare şi nici din a 100-a. Ca fapt divers, ‘bazele’ sunt puse dar încă mai finisez aspecte şi aspecte şi cred că voi face asta încă.. ceva timp şi nu mă refer doar la cele cateva aspecte de mai sus. Ştii cum se spune, omul învaţă toată viaţa. În fond, se vor schimba si modelele. 

Ştii că unul din cele mai frumoase sentimente e cel în care realizezi că ţi s-a îndeplinit un vis, nu? 🙂 Am un coleg care îmi tot înşiră toate lucrurile pe care le fac în prezent şi nu înţelege cum de am timp pentru toate şi gândindu-mă la asta.. am realizat ceva interesant:

fXr4NSSXRaCcw3Mvdk32_2lz4– M-am făcut mare.

– În parc sunt ‘cu băieţii’ şi îi privesc pe ‘cei mici >:)’ cum se joacă având grijă să nu ne deranjeze în vreun fel.

– Au fost momente în care, într-o sală mică cu 20 de persoane, am spus cu voce tare ceea ce credeam şi am adus argumente clare şi ferme iar anumite persoane mi-au împărtăşit opinia. Până şi faptul că scriu aici tot ce am în minte mă face, într-o oarecare măsură, să fiu mândru de mine şi să ştiu că am reuşit.. ceva. Nu mult, dar e un inceput sau cel putin.. e drumul cel bun.

– Îmi amintesc mulţumit de dăţile în care am reuşit să schimb ceva într-o relaţie pentru că am avut curaj şi am ţinut tare să fie bine.

– Privesc trofeul şi medalia din vitrină şi îmi aduc aminte că peste două săptămâni am o naţională la culturism pentru care o să merg în cealaltă parte a tării. ( update : am luat medalie :D) 

– Îmi amintesc de toate monkey-urie, lazy-urile, frontflip-urile, backflip-urile, wallflip-urile, side-urile, spin-urile ‘date’ până acum şi de faptul că am ajuns la un moment dat să învăţ alte persoane nebunii din parkour şi făceam parte dintr-o echipă care se ocupa cu asta.

– Îmi amintesc de spectacolele cu trupa de dans modern, dansuri populare, vals, street dance.. toate bătutele din populare’ şi tot circul de la repetitiile de street’ în faţa oglinzii cu nevoie de sincronizare şi entuziasmul care izbucnea în momentul în care eram sincronizaţi toţi cei din trupă. Deci de asta era aşa… 

– Momentul în care iei microfonul şi cânţi (hip-hop) în faţa a câtorva sute de oameni şi indiferent dacă a sunat profesionist sau nu, ştii că ai făcut asta, că ai avut curaj şi că data viitoare vei fi mai bun!

– Văd chitara acustico-electrică de colo şi îmi aduc aminte de primul spectacol pe care l-am avut făcând parte dintr-un fel de formaţie iar săptămâna viitoare voi participa la o întâlnire pentru îniinţarea unei formaţii unde, cel mai probabil, voi fi basist. Acustic’ ştiu deja, încerc ceva diferit.

– De dimineaţă am venit de la întâlnirea Consiliului Judeţean al Tinerilor din Teleorman în care sunt membru iar faptul că fac parte dintr-o structură de genul e o confirmare destul de bună că mi-am atins obiectivul. Auzi.. ‘Judeţean’ :))

– Îmi amintesc toate tâmpeniile făcute până acum, toate relaţiile şi tentativele de relaţii, toate situaţiile în care am făcul lucruri pe care nu mi le explic şi altele pe care nici măcar nu mă obosesc să mă întreb :)) În tot cazul, amintiri frumoase ^.^
– Îmi amintesc de faptul că ieri m-am întâlnit cu o fată pe care nu am mai văzut-o de foarte mult timp şi după câteva propoziţii în care am spus ceva.. normal şi simplu, zic eu, fara sa vreau sa spun ceva anume sau ceva special si am facut-o să râdă şi să-mi spună ‘Tot comic ai rămas! :)’

Dacă am făcut-o să râdă fără să vreau.. la naiba.. Am bifat-o şi pe ultima!!! 😀

Mai departe.. o altă serie de vise şi idealuri în viaţă.. sper să fiu la fel de motivat şi de al naibii ca şi până acum şi să fac ori aşa, ori aşa.. dar în final să iasă cum trebuie.

Nu renunţa, tată, la idealurile tale! Indiferent cât ar dura realizarea lor, indiferent ce ar presupune asta.. nu te lăsa.

E visul tău! Si nimeni nu-ţi poate lua asta!

 

 

Anunțuri
Comentarii
  1. illusion spune:

    Felicitări pentru tot ce ai realizat şi continuă, eşti pe drumul cel bun! Eu una, când eram mică… voiam să fiu domnişoară 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s