Uşa cea mare, bucata de metal si refrenul magic

Posted: Decembrie 24, 2013 in Eu, tu si restul lumii
Etichete:, , , ,

     Înainte să vă vorbesc aiurea despre şi cum o uşă care este mare, îmi voi permite să mă scuz pentru  această perioadă în care, practic, am abandonat toată treaba. Poate din cauza faptului că a început programul de şcoală.. mă trezesc ceva mai devreme, am altele pe cap etc etc. Nu ştiu dacă asta poate fi numită o scuză dar pe cineva tot trebuie să dăm vina, nu? 😀
     În fine, tot ce pot să spun este că voi recupera. Ştii.. în seara asta m-am gândit la nişte nebunii şi chiar m-am simţit bine, ştiind că îmi permit. Mă refer la sfera despre care nu am scris niciodată până acum, deşi are legătură cu mine aproape zilnic.
     ‘Dă Gim’, măă.
     Pe vremea aista, cam acum vreo doi ani, intram şi eu într-o sală de forţă. ‘O să cadă bara pe tine şi-o să-ţi crească păr pe limbă!’, mă încurajează cel cu care eram, el Batman, venea de ceva timp. Eram în faţa uşii din spatele căreia se auzea muzică.
     Nu a fost chiar un moment în care deschid în slow-motion şi o lumină patrunzătoare îmi inundă ochii şi ridic cotul pentru a putea vedea ceva în departare şi… etc etc dar am fost uşor impresionat, era un mediu cu care nu mai avusesem de-a face. Începător pe acolo.. ţop ţop de colo-colo.. văd şi eu căt de căt cum stă treaba. Pe parcursul timpului, încep să mă împrietenesc cu bara, să o apuc mai tare, (Perverşilor), să fiu mai sigur pe mine şi toate cele.    

doino

Cel mai frumos mi s-a părut în momentul.. (după un.. an şi jumate) în care termini cu nebuniile de genul ‘Greutate mai mare, să fie mult, mult!!!’, nu mai vrei să impresionezi pe nimeni prin sală, ci vii doar pentru tine, faci ce tre’ să faci şi pleci. Vezi totul altfel. A început să mă intereseze mai mult modul în care simt muschiul în timpul mişcării decât greutatea folosită. Şi ajungi să observi, ciudat, dar pentru primele dăţi cum se mişcă bucata de metal cu care lucrezi de atâta timp.
     De exemplu, În momentul în care fac genuflexiuni cu greutăţi peste sută trebuie să vii lângă mine şi să strigi ca să te aud. Eu sunt ceva de genul ‘Mişcarea şi bara, mişcarea şi bara’. Atât am în minte. După ceva timp, bara devine o parte din tine, nu o mai simţi, doar devii mai greu, forţezi, e corpul tău, minte vs corp. De multe ori, un factor decisiv pentru mine e muzica. Uneori aştept o anumită parte a unei melodii până să încep o serie.
Cum ar fi.. în momentul în care aud ‘Cause sometimes you just feel tired, feel weak, and when you feel weak, you feel like you wanna just give up. But you gotta search within you, you gotta find that inner strength…..’ n-are cum să nu mă apuce nebunia şi să mai văd altceva înafara de bară şi ceea ce trebuie să fac. Sau acel moment frumos în care nu mai poţi să faci, eşti la sfârşit de serie şi începe refrenul ăla care îţi place mult şi te enervează că nu mai poţi, te motivează, parcă te înjură că nu mai faci şi ţipi şi mai faci două repetări. 😀
     Mai ţii minte că am zis la început ceva de un sentiment care m-a făcut să mă simt bine? E treaba că acum pot să vorbesc despre cele trei lucruri din titlu la trecut. Nu mai sunt începător, intru în sala aceea sigur pe mine, ştiind exact ceea ce am de făcut.

cvcxv

     Acum eu mă uit aiurea la începătorii care se chinuie cu helcometrul pentru spate. Îmi văd liniştit de tracţiuni. Ajungi în momente unice ca atunci când bara care cade încărcată de discuri mari face un zgomot care se aude în toată sala, atrăgând atenţia. Bara aceea a căzut din mâna ta. A fost efortul tău, meritul tău din urma seriei de îndreptări. Dar chiar şi aşa, tu te lupţi să respiri, nu prea mai stai de ce zic ceilalţi, nu te gândeşti la prea multe în momentul ăla, doar încerci să respiri cât mai uşor. Şi chiar ăsta e farmecul, faci ce trebuie să faci şi creşti din mai multe puncte de vedere. E plăcut să vezi evoluţia celor care s-au ţinut de asta odată cu mine, cum se dezvoltă în doi ani.. umăr la umăr.. care unde să se stabilească în ‘ierarhia sălii’. Amuzant, dar am ieşit de mult din cursa asta, priorităţile s-au schimbat. Mi-am amintit de ce sunt acolo. Să fac muşchi, nu să impresionez, so?

gym     Pe deasupra, e o prostie treaba aia cu ‘ într-o săptămână sunt tanc’. Eşti pe naiba, vorbeşte după cateva luni. Tu, care citeşti acum şi vrei să mergi, o să fii descurajat că vezi Doamne durează mult.. nu-i nici chiar aşa, dar totul apare treptat.        O să vezi 🙂
Uite cât de mare eşti.. ce mai tragi de timp? Crede-mă că e chiar treaba bună cu sala. Ai şi tu satisfacţia aceea de sine când mergi la strand, de exemplu. 😀 Trebuie, ca om şi mai ales ca barbat, să ai macar o dată în viaţă satisfacţia de a-ţi vedea braţul umflat la sfârşit de antrenament, venele care ies în evidenţă în timpul mişcării sau satisfacţia incheierii unei serii grele. E unic, îţi spun.
Haida, ia-ţi prietenul ăla leneş care stă încă pe gânduri şi tai-o la sală, nu ai nimic nimic de pierdut. 🙂

Anunțuri
Comentarii
  1. Alisa spune:

    Chiar imi era dor de tine si de postarile tale, bine ai revenit 🙂 Dar nu m-ai convins sa merg la sala :)). Felicitari pentru consecventa, rezultatele se vad.

  2. racoltapetru6 spune:

    Crăciun Fericit și încărcat de iubire! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s