Poveşte cu ‘Bu-hu-hu!’

Posted: Octombrie 6, 2013 in Eu, tu si restul lumii
Etichete:, , , , ,

‘Off, plouăă!

1383160_1421571684722889_222654600_n

Andreea doreşte să meargă la petrecerea organizată de prietena ei, dar trebuie să găsească o maşină, deoarece s-a pregătit mult pentru aceasta şi ploaia strica totul. Încearcă să facă rost de o maşină, un taxi.. fără succes, însă.

 După vreo oră, ploaia se opreşte şi evident, Andreea iese afară grăbită.  Petrecerea se termină în miez de noapte, şi fiindcă nu statea prea departe de prietena ei, Andreea pleacă pe jos acasă, singură. Simpla idee de a se întoarce acasă pe şoseaua întunecoasă era, la acel moment, destul de stranie pentru ora târzie care era. Cum nu era de-ajuns situaţia actuală, Andreea simte atingeri reci pe piele, ca atinsă de-o fantomă.. erau picături. Începea ploaia. Merge ea ce merge şi cu fiecare pas, ploaia se intensifica, sentimentul straniu devenind din ce în ce mai intens. 

Nu putea chema pe nimeni, nu avea telefonul, nu putea face nici măcar un autostop, nu trecea nicio maşină, iar pe fundalul sunetelor înfricoşătoare din pădurea de pe-o parte şi de alta a drumului, ploaia se intensifica.

1380685_1421570324723025_517211472_n

 Uşor-uşor, s-a pornit o adevărată furtună. Stropii de ploaie zburau în toate părţile, vântul bătea cu putere, nu putea vedea în faţă la mai mult de doi metrii, întunericul pădurii, acompaniat de sunetele care vedeau din acea zonă, crea o atmosferă terifiantă iar sentimentul că cineva merge în spatele ei era constant.

Dintr-o dată, două lumini se opresc în faţa ei. Era o maşină. Se uită la acele faruri, priveşte în jur, şi, deşi îngrozită de idee poate mai mult decât de ceea ce era în jurul ei, urcă pe bancheta din spate a maşinii.

Maşina începe să se mişte, iar Andreea îndreaptă privirea către şofer pentru a-i mulţumi.. maşina se mişcă uşor.. fără de şofer, însă. Se lipeşte violent cu spatele de banchetă şi priveşte îngrozită spre curba care se apropie, ştiind că este un real pericol pentru multe maşini din cauza golului de după ea.

1391527_1421660451380679_1519900180_n

Curba se apropia din ce în ce, iar maşina înainta încet, dar sigur. Andreea, încremenită, nu se mai putea mişca.

Dintr-odată, o mână albă, udată de ploaie şi tremurândă bagă mâna pe geam de nicăieri şi roteşte uşor de volan. Andreea simte că îşi pierde cunoştinţa din cauza unui posibil atac de panică, dar adrenalina o face să rămână conştientă. Acelaşi lucru se întâmplă la toate curbele, iar totul capătă o nuanţă de vis, asta, cel puţin, în mintea ei, care îşi dorea mai mult decât orice să se trezească, spunând uşurată că a fost numai un vis. Dar picăturile ce intrau pe geamul deschis îi loveau faţa atât de puternic încât îi spulbera orice nădejde că aceea nu era altceva decât realitatea. Era încremenită. Asta, în ciuda faptului că nu este intimidată de filmele horror şi poveştile cu vampiri, nu crede în aşa ceva. Un puternic urlet de lup, real sau imaginar, o aduce înapoi pe bancheta din spate, amintindu-i că se află în propria scenă de groază care era cât se poate de reală. La un moment dat, vede o grupare organizată de lumini, lucru care i-a accentuat teama. Totuşi, în timp ce se apropia, a ralizat că era un bar.

563656_1421570561389668_1610302816_n

 Fără să stea pe gânduri, a deschis portiera, apoi a sărit din maşină şi a alergat spre el fără să se uite sau să ţină cont de nimic din jur. Intră violent în bar, atrăgând toate privirile asupra ei. Se duce la bar, se aşază având o faţă complet paralizată din cauza traumei prin care tocmai trecuse şi cere ceva, dar nu reuşeşte să articuleze cuvintele. Întorcând capul spre uşă o dătă la câteva secunde, reuşeşte să ceară o tequilla, o bea fără să o simtă şi apoi, cu lacrimi izvorâte parcă dintr-un ocean, povesteşte, tremurând, ceea ce s-a întâmplat.

Oamenii din bar, văzând modul în care plânge şi mai important, că nu este beată, pe scurt, că era cât se poate de sinceră, se ridică uşor şi se îndreaptă spre uşă pentru a vedea maşina, în caz că mai era acolo.

Dintr-odată, uşa se deschide şi intră încă doi oameni, bărbaţi, scuturându-se de apa de care le erau hainele îmbibate. Văzând-o pe Andreea, unul din ei îi spune celuilalt:

– Mă, Ioane, uite-o pe-aia care s-a urcat la noi în maşină când o împingeam!

🙂

64201_1421671091379615_883591928_n

Ha! 🙂

Mulţumiri Andreei pentru poze 🙂 Cea mai tare actiţă şi nu, nu i s-a întâmplat asta. .. nu asta. :))

Ceau’

Anunțuri
Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s