Partea I : Nostalgia

animale-serpi-de-colorat-p13Era o zi frumoasa de vara. Soarele stralucea puternic, incalzind asfaltul pe care un sarpe trecea strada. Un şarpe mic, simpatic, blond cu ochi albastri. Era liniste in jur, nu se auzea nimic in afara de miscarile lui pe asfaltul cald si placut. Linistea se scurgea usor ca picaturile pe masura ce vantul batea mai tare. Nu il deranja, mergea mai departe. Sarpele nostru nu era pretentios si chiar manierat, iti spun. Picaturile acelea s-au unit intr-un val in momentul in care linistea a fost complet sparta de un stol de rame galagioase care trecea pe deasupra lui. Nu pierde timpul inutil incercand sa-ti dai seama cum face o râmă, las-o asa si bucura-te de poveste.

Sarpele nostru isi folosea limba lui indemanatica (de ce zambesti, domnisoara?) pentru a recepta tot ce era in jurul lui. Asa cum fac serpii, stii. Cu toate astea, dintr-un motiv sa altul, nu a remarcat masina care venea spre el. (bine, nu e ca si cum ar fi contat oricum ca na, era un sarpe, ce era sa faca?) Cat de rau ii parea ca nu a fost si el in munti ca fratele sau.. acela s-a tarat pana la un templu unde Maestrul Coadă-de-şarpe l-a instruit ( maestrul era tot un sarpe, recunoaste ca e un nume cel putin inspirat). Habar n-am daca serpii pot sa se tarasca pe munte dar fratele protagonistului nostru a facut-o si s-a intors de acolo.. Ninja! Poate ca ar fi putut si el sa faca ceva in momentul in care venea masina daca l-ar fi ascultat.

Era aproape de marginea drumului da’ l-am vazut destul de tarziu si nu am apucat sa il ocolesc de tot. Am rotit de volan dar tot l-am atins cu o roata, presupun. In chestionarele auto spune ca atunci cand lovesti un animal pe strada, opresti si iei vanatul acasa – acelasi lucru l-am facut si eu. Am coborat ca sa vad ce s-a intamplat cu el. Sepisorul statea lungit (in draci, era un sarpe!) pe marginea drumului, ranit: îi rupsesem un picior. Nu l-am putut lasa acolo, asa ca l-am luat acasa.

Odata ajuns, l-am luat cu grija si i-am bandajat piciorul lovit, avea chiar si un tatuaj pe el. L-am tinut acasa doua zile şi se recupera destul de repede. Chiar si asa, se vedea ca nu mai avea rabdare că, la un moment dat, nu a mai vrut sa asculte si desi nu era vindecat complet, a dat sa plece. A sarit din pat. Nici doi pasi (… intelegi tu) n-a apucat sa faca, ca si-a scrantit entorsa. Am vrut sa il ajut in continuare. Il vedeam debusolat (ce, un sarpe nu poate avea nicio expresie anume pe fata sau ce?) si am zis sa-l inveselesc putin. I-am cumparat un pulover. Mai tarziu ne-am dat seama ca nu il poate imbraca asa ca am improvizat: am taiat o maneca si a fost de ajuns. Era exact ca un copil mic: se murdarea pe dege.. cap cand manca, voia sa bage dege.. coada-n priza si multe altele.

Într-una din zile, privind pe Animal Planet, îl apuca nostalgia de casă (cine ştie ce scorbură din pădure). Îi vede pe toţi ceilalţi serpi cum îşi trăiesc viaţa ssită în libertate şi se decide că asta trebuie să facă: să se întoarcă acasă. Astfel, nici nu mai cugetă să stea pe gândurile sale de şarpe şi porneşte la drum.

Până în marginea camerei, unde a dat de tocul de la uşă.

Văzând asta, a realizat că acea călătorie va fi mult mai grea decât a crezut. O călătorie în care va trebui să înfrunte tocuri de uşă ale destinului, tălpi de pantofi malefice care caută să-l calce din greşeală, vulturi bulanjii care stau cu sniper-ul în spaţiu şi îl pândesc ca să-l pape, păpai-ar coada şi alţi inamici ascunşi. Analiza era completă – ştia ce are de făcut, ştia care sunt riscurile, nu mai rămânea decât un singur lucru de făcut:

Partea a II-a :  Pregătirea

Nu putea ieşi în lume aşa, pur şi simplu. Trebuia să se piardă în mulţime, să treacă neobservat, să nu bată la ochi – trebuia să aibă stil! Şi aşa că-mi cere ajutorul (nu-mi aduc aminte prea bine cum a făcut asta) şi l-am dus în baie. Pun câteva cărţi poliţiste (mi-a spus că alea îi plac cel mai mult) pe un scaun şi l-am aşezat pe ultima carte ca să fie în drept cu oglinda şi să poată să-şi facă tot ce vrea. Bine acuma, mă uitam şi nu înţelegeam de ce am pus în faţa oglinzii un şarpe că oricum nu putea să facă prea.. multe lucruri. Era un sarpe, nu avea mâini. L-am pus acolo, mă uitam la el cum se uită la mine prin oglindă ca-n filmele poliţiste făcute după cărţile preferate. Şi-a luat un pieptăn, nişte gel de păr, inima-n dinţi şi a început să lucreze la freză. Trebuia să arate şi el într-un fel totuşi, urma să iasă în lume. Încearcă şi pe stângă şi cu dreapta.. sufletu’. Se zbate 10 minute ca să-i iasă aşa cum vrea, mult gel, multă atenţie.. tot degeaba, nu avea păr.

Am dat să-l ajut: şi la fel ca-n bancul ăla în care Dumnezeu joacă table şi dă la mişto un 8-8, tot aşa iau şi eu pieptenele, îl ţin bine de gât să nu fugă (pe şarpe) şi trec o dată cu el peste cap, de las în urmă o minunăţie de frizură gen Rio din Regele Şaman care bătea oarecum a Elvis Presley. Evident că i-am pus şi ochelari, care erau susţinuţi ca să nu cadă de… de. La care şi-a făcut palmele pistoale (cu arătătorul şi degetul mare ridicate, celelalte strânse) şi s-a făcut spre oglindă cu o schemă din aia cha-ching de agăţat, cu un colţ al gurii rânjind a ‘Ce tare sunt! Yeah, motherfucka’, sunt un şarpe! Mnahaa, vrei să te pui cu mine?! Vrei să te iei în coadă cu mine?!’.

Aer din acela care înspira faptul că era mândru de el şi nu era în toată lumea târâtură mai veninoasă ca el. Deşi avea o mare tristeţe: ca sharingan-ul din naruto, trebuie trezit in timp şi la el înca nu se întâmplase. În momentul ala, mă jur că am văzut şi-un dinte de aur cum stralucea in coltul gurii. Unul gravat, reuşesc să remarc – mă dau aproape ca să citesc, era o gravură.. un fel de tatuaj: scria ‘Snake’. Acuma ştiu că nu era chiar cel mai original tatuaj pe care putea să şi-l facă dar gusturile nu se discută. Mi-a explicat apoi că era un omagiu adus zilelor în care noi toţi stăteam pe 1100 şi ne jucam Snake. Apoi scoate telefonul (ce?) şi-mi arată că el tot nokia din acela are, că n-o vrut smartphone că era prea mare şi nu putea să-l care cu el (că pe ăla putea, ştii?) şi ca să pastreze amintirea vie. În fine, trage pe el o jachetă de piele, un lanţ mare din aur (sustinut in acelasi fel ca si ochelarii), dă din cap a hip-hop de câteva ori, face acolo, pe carte, mişcarea aia ‘şarpele’ şi mie mi se părea amuzant (ghici de ce), la care dă hotărât să plece. Idiotul a uitat că era sus pe carti şi direct pică din nou pe picior, discocându-şi rotula. Zic ‘Gata, asta i-a fost, îi trebuie recuperare’ şi-l duc în cameră ca să-l pun la perfuzii direct, cu tot cu aparat pe deget sa-i masoare pulsul.

Am zis sa pun de-un dublex literar cu o prietena, Andreea Ruiz, o mica viitoare mare carte. O sa scriem pe rand, cate o parte fiecare cred. Aceasta minunata parte e scrisa de mine, ca doar de-aia e minunata 😀 (1-0, boss :*). Sper sa-ti placa 🙂 Spune-mi o parere dupa ce citesti. Ma ajuta enorm, crede-ma 😀

Capitolul I, Unu

Porneste asta mai intai, te rog. Nu are niciun sens daca citesti fara.

E aceeasi melodie pe care o auzeam pe fundal in timp ce ma lua in brate. Asezandu-se confortabil cu capul pe umarul meu, o vedeam in oglinda din fata noastra, ea fiind in spate. Zambea.

asMa strangea din ce in ce mai tare si imi spunea ca nu voia sa plece inca. Crede-ma, te-ai fi indragostit de asta, suna ca torsul unei pisicute lenese in timp ce se aseza din ce in ce mai bine si ochii ii sclipeau pe masura ce pulsul crestea. Ii placea sa fie asa, stiind ca si mie imi place atat de tare sa o vad asa. Si stiu ca i-ar fi placut mai mult ceea i-am raspuns, si anume ca nu e nevoie sa plece, ca poate lua urmatorul autobuz. Nu stiu daca i-a placut, dar presupun; altfel de ce m-ar fi tras pe spate, cu ea langa mine, cu un picior mult peste al meu si cu capul care-si cauta, obosit, culcusul printre paru-i care ma gadila de fiecare data?

Ii placea sa se joace, de obicei era mult mai energica dar se parea ca baia fierbinte a amortit-o putin si placut. Si atunci e evinent de ce mi-a spus ca vrea sa mai ramana, cine-ar fi vrut sa plece? Nu mai spunea nimic, doar isi misca usor piciorul peste al meu si ma zgaria si mai usor pe brat – stia cat ador asta. Se parea ca inca era cu gandul la petalele de trandafir si toata spuma pe care am lasat-o in urma. Nu stiu despre ea, dar eu cu gandul la acelasi lucru. Mai exact, la momentele in care isi lua curioasa o mana mare de spuma, se uita fascinata spre ceea ce urma sa faca si apoi sufla cu putere spre mine, zambind ca un copil. Savura fiecare moment, fiecare abur care iesea din cada fierbinte. Nu ne dadeam seama cine sau ce era mai incins, daca apa ne incalzeste pe noi sau invers, dar nu e ca si cum ar fi contat. Se lasa pe spate, jucandu-se cu cate o petala din zecile care o inconjurau si ma privea suficient de intens incat sa-mi spuna mai multe decat mi-ar fi spus prin cuvinte. Eu ma multumeam sa o privesc.

Dintr-un motiv sau altul, nu ma simteam pe deplin bine, nu era din cauza ei. A observat imediat si a inceput sa faca ca de fiecare data cand ma vede asa – a ridicat putin barbia, cu o privire bosumflata. Voia sa ma inveseleasca. Si a reusit. Apoi m-a privit pofticioasa. Era felul ei de-a spune sa iesim de acolo si sa mergem in camera. La un moment dat, se opreste in loc si ma priveste fix, fara sa spuna un cuvant. Isi lasa jos prosopul care o acoperea intr-un fel in care parea sa voia sa scape de el, apoi se duce spre unul dintre dulapurile mele. Exact cum am presupus din mers, a luat una dintre camasile mele. Cu parul inca ud, se rotea pe langa mine ca pentru o sedinta foto. Mi-am dat seama ca era in lumea ei si se simtea bine, asa ca n-am deranjat-o din asta – am zambit, apoi m-am dus sa-mi iau un tricou. Abia am apucat sa ma intorc si am simtit-o apropiindu-se. Da, nu aveam nevoie sa o vad, puteam sa o simt. A venit usor spre mine si m-a luat in brate. Asezandu-se confortabil cu capul pe umarul meu, o vedeam in oglinda din fata noastra, ea fiind in spate.

Zambea.

Continuarea va aparea intai aici.

10422165_683067791809103_4143818080232387509_nBa, nu sunt atat de mare si invatat cu viata incat sa stiu pe deplin ce presupune un presedinte sau altul. Chiar si asa, un lucru e usor de vazut si tin sa-l mentionez: au trecut romanii prin destule si a invatat fiecare pana acum, cum a putut si stiut, sa se descurce. Cred ca acelasi lucru o sa fie si in continuare, dat fiind ca se anunta probleme in ambele cazuri.

Tot aud in jur ca oricine ar iesi, romanul va trebui sa se agate in continuare de aceeasi mentalitate ca si pana acum. Deci despre ce vorbim?

La modul..

America :”La noi, un muncitor castiga 3000 $, 2000 ii ajung sa traiasca, iar cu 1000, evident ca nu ne intereseaza ce face.”
Germania :”La noi, un muncitor castiga 2000 de euro, 1500 ii ajung sa traiasca, iar cu 500, evident ca nu ne intereseaza ce face.”
Romania :”La noi, un muncitor castiga 800 de lei, ca sa traiasca are nevoie de 2000, iar de 1200, evident ca nu ne intereseaza de unde face rost!”

4222. Nu cred nici in fantome, nici in vampiri si nici in magie

23. Da’ totusi imi place sa fac o fata sa se simta vrajita.

24. …pana-mi spune ca vrea sa fuga cu-n vampir, ca e prajita.

25. Dea, in trecut imi placea sa fac cantecele si poezii. M-am lasat. Poate de aici afinitatea catre Rap. Sau a fost invers?

26. Imi plac plimbarile de seara. Cu sau fata fata din cliseul clasic. Sa fie liniste doar si e parfum. Vezi lucrurile rele intr-o lumina ceva mai placuta (ca na, e seara, la ce te asteptai?) si iti da asa, o stare de bine..  care tine de obicei pana te ia foamea si nu prea mai tii cont nici de beculete, nici de fata si o tai acas’

27. Ma bucur de faptul ca nu le-am avut pe toate de mic. Asa, am ajuns sa apreciez mult mai tare lucrurile materiale, chiar daca sunt in numar mic sau de-o asa-zisa calitate mai slaba.

28. Am tendinta de a ma atasa de obiecte vestimentare. De obicei port o pereche de adidasi pana sunt nevoit sa-i las si tin minte ca am avut un hanorac pe care l-am avut ani buni si pe care nu l-am lasat decat atunci cand s-a taiat in 3 locuri si s-a patat grav cu ulei de motor. #lăcrămioară

29. Detest persoanele materialiste. Si detest grav fetele materialiste.

30. Unul din cele mai mari defecte ale mele: am tendinta sa fiu egocentric. Inca lucrez la asta.

33. Imi plac copiii mici si in general, cam tot ce e mic. Cateii sunt moartea mea, pe undeva urmati de iepuri, motani etc etc. Visul meu din copilarie e sa-mi iau un pinguin si acum, daca as putea sa-mi aleg animalul de companie.. cred ca o iguana. E mai lenesa ca mine.

34. Sunt cea mai lenesa persoana pe care o stiu. Si sunt aproape sigur ca mai stiu si alte persoane inafara de mine.

35. Imi plac lipitorile. La fete ma refer. Aici las pe fiecare sa inteleaga ce doreste.

37. Arahnofobie. Exact, paianjeni. Nu am nimic cu ei, atata ca le-as da foc. La toti. Ai naibii nenorociti, alta treaba n-au avut decat sa-mi terorizeze mie copilaria ca sa ma uit acuma ciudat la o chestie miscatoare cat un deget si sa-mi imaginez ca urmeaza sa sara pe mine.

38. Apreciez foarte tare naturaletea la o fata si ma jur ca unele fete, machiate, ma sperie.

39. Se intampla rar sa ma indragostesc asa, decisiv si deodata. Ideea interesanta e ca a fost una pe care o visam noaptea, domne! Pacat ca.. locuieste in cealalta parte a tarii si probabil nu mai stie de mult de existenta mea. cf, Carla?

40. Cand eram mic eram maestru in ‘Feţe’. Jocul cu cercul, linia, piatra si cartoanele de la chibrituri.

41. Imi place sa cred ca tot rau’-i spre bine. Si stii, daca incerci sa privesti pozitiv.. chiar merge uneori.

42. Ma enerveaza faptul ca viata e relativ scurta dar suntem nevoiti ca jumate din ea sa o.. dormim. Chiar si asa, asta trebuie sa fac acum. Astfel cum sa mai vina Zana Maseluta sa-mi indeplineasca dorinta?

Staai, nu, ala era duhul care (isi) freca lampa. Zana imparte tic-tac-uri, duhul freaca lampa si tu freci menta, citind chestia asta. Haida la domn, tare si cu tupeu spre taramul unicornilor!

1. Dă, sunt rrr-it!

2. Şi nu, nu spun ‘raţă’

3. Am ochii albastri, nu verzi

4. Am tendinta sa citesc ganduri

5. Primul lucru pe care il urmaresc la persoanele din jurul meu este lista de defecte.

6. Sunt o persoana extrem de pretentioasa.

7. Dintre lucrurile pe care le detest cel mai tare, primul lucru e aroganta. Detest oamenii aroganti.
8. Pe locul 2 ar fi faptul ca detest sa ma cert. 

9. Mai departe, detest sa astept. 

10. Imi place conceptul de spontaneitate, sa fac (evident) lucrurile pe moment, dupa cum simt.

12. Nu sunt superstitios.

13. Nu cred in destin. In schimb, ma fascineaza Efectul Fluturelui.

14. Ma amuza foarte tare legile lui Murphy si cu fiecare ocazie incerc sa le contrazic. Sunt interesante daca le intelegi conceptul: ideea e ca omul ignora, in general, starile de bine. Ignora faptul ca se simte bine si se rezuma la obiect (noua masina, biletul castigator etc) sau beneficiu (cat, cat timp, ce poti lua de banii aia etc). Se axeaza pe orice altceva inafara de el ca persoana. E, când e de rau.. e de rau. Toate merg rau si brusc are o imagine clara a cat de rau e, cat de deplorabil arata, ca e prea asa sau prea asa, ca niciodata nu va mai putea saaaaa… sa. Etc.

Si de asta are sens faptul ca „daca ceva poate sa mearga prost, va merge”. Pentru ca nu va observa daca va merge bine. Sau nu in masura in care va observa daca merge prost.

15. Daca ma intrebi, voi raspunde ca „da, cred in Dumnezeu!”. Ideea e ca eu inteleg altceva prin afirmatia asta. Nu, nu cred in fiinta atotputernica si atotstiutoare care etc etc. Am renuntat sa mai cred asta de cand am aflat, de curand, ca nu exista Mos Craciun. Cu toate astea, mi-am cautat raspunsul la vesnica intrebare „exista Dumnezeu?” si l-am gasit: consider ca faptul de a fi crestin presupune respectarea unor norme morale. Ca pana la urma, asta presupune crestinismul: respectarea celor 10 porunci si toate derivatele. Stii, povestea pe care ai tot auzit-o de cand erai mic cu „sa faci fapte bune si sa nu faci fapte rele”.

Fiecare cu modul sau de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, vad prin Biserica un loc in care te linistesti fiindca la nivel de subconstient stii ca te afli intr-un mediu in care domneste pacea si binele si frumusetea si puritatea si si. Ceea ce e de bine! Gandeste-te ca, prin spovedanie, te descarci si pleci cu constiinta ceva mai usurata (.. peentru ca tu consideri ca e cineva acolo care tine cont de asta si gestul tau a insemnat ceva anume..). Dar ia faptul de-a gata, pleci mai usurat. Deci, din nou, e de bine!

In general, cam tot ce tine de crestinism e de bine. Prin faptul ca promoveaza niste norme morale Pozitive. Iar eu asta inteleg prin a crede in Dumnezeu: sa-ti iei angajamentul de a respecta normele pe care le presupune faptul de a fi crestin. Si de asta respect si promovez crestinismul, chiar daca nu cred in povestea cu Doamne-Doamne.

16. Imi place sa ma fac remarcat. Niciodata nu mi-a placut sa fiu ‘unul din multime’. 

17. Sunt foarte foarte competitiv si uneori ambitia imi depaseste orice limita. Imi place sa fac tot ce pot ca sa-mi indeplinesc un obiectiv anume. Nu ma simt bine pana nu stiu ca am facut totul ca sa ma conving de ceva anume. Jocul de poker, de exemplu. Jucam mult. Foarte mult. Una lume ar spune ca a fost o perioada cand eram dependent. Ideea era ca jucam de placere. La un moment dat am vrut sa joc la nivel de performanta iar pentru asta am ajuns sa invat poker-ul matematic, la nivel de stiinta, de probabilitati, de cifre. Dupa ce am terminat cu asta, am facut calculul si rata de succes / stilul meu de joc era sub 50% sanse de castig pe termen lung. Asa ca am lasat-o balta cu poker-ul. Da, pur si simplu. Cu tot cu asa-zisa dependenta.

18. In continuarea ideei de mai sus, consider ca este doar o notiune conceptul de dependenta, nu ceva real. Doar o chestie psihologica ce caracterizează lipsa de tărie. 

Nu cred in povestea cu „Nu pot sa ma las de fumat!”, de exemplu. Mi-a fost suficient sa vad ca o persoana s-a putut lasa dupa mult timp. Vad asta ca pe un efort psihologic si nimic mai mult. Si nu vad in restul afirmatiilor decat scuze. Spune-mi ce vrei tu dar eu ti-am spus: cineva s-a lasat.

19. Imi plac bauturile tari. In principal whisky-ul si vodka. Sunt una din micile mele placeri, sa spun asa. Nu ma omor cu bautura prea tare. 

20. Nu, tata, de ce m-as apuca de fumat? Poate singurul lucru bun legat de asta e rolul social: aduna mai multi oameni la un loc pentru acelasi scop.Nu ma refer la cei care fumeaza ceva de calitate sau mai stiu eu ce trabucuri. Ca sa intelegi.. l-ai vedea pe personajul jucat de Stalone in Expendables cu o tigara la bucata in locul trabucului?

21. Imi place sa las impresie buna 

Astazi vom vorbi despre „problema psihologica a cercului vicios dat de conceptul invidiei pe vastele retele globale de socializare”. Neah, ala e un titlu prea formal pentru mine din cine stie ce revista ce vrea sa para savanta.

statusuri-facebook-invidie     Concret si de fapt, vom vorbi despre fenomenul tot mai intalnit la pustanii si mai ales pustoaicele noastre dragi, ce abia au inceput sa masoare clasa cu bete de chibit in primele zile de liceu. Exaact, bobocii. Aceasta ceata de omuleti de 14 ani in jurul careia se poate ivi un adevarat studiu de caz. Idee in jurul careia apare un adevarat spectacol, daca stai sa privesti obiectiv. Practic iti iei popcorn-ul si eugeniile si privesti cum se manifesta unii pitigoi care vor sa impresioneze fete mai mari si bolovance care probabil au fost tinute din scurt de-alde ma-sa acasa in generala. Si care, evident, vor sa intre in rand cu ‘lumea buna’, ca asa au vazut ca e la moda acum. Ba, nu stiu cat am stat sa ma minunez, dar le-am numarat si am mancat 16 eugenii, ca la cinema eram, fascinat de prostia a ceea ce am vazut si auzit ziua trecuta. Cate una pentru fiecare caz auzit. Mananci, citesti si te ‘bucuri’ de spectacol. La modul..

A fost de curand balul bobocilor. Acuma stii cum e, mereu s-a comentat inainte, mereu se comenteaza, mereu se va comenta. Asa a fost mereu si mai mult sau mai putin e ceva normal, fiindca parerile difera de la o persoana la alta. Binee, dar de aici si pana la injuraturi, amenintari si sarit la bataie Din Partea Boboacelor! e cale lunga. Si bineinteles, nu ma refer la cele care au initiativa, care au ceva de spus si formuleaza argumente pentru a-si sustine ideea. Ci la viitoarea serie de parasute care stau in fiecare pauza si pufaie din tigari. Cele a caror existenta inseamna nu mult peste zero in liceu, cele care nu au decat de comentat, vrand si avand impresia ca atrag atentia.

Stii? Ele nu-si dau seama ca treaba asta vine de la frustarea data de lipsa de atentie. O sa-si dea seama doar atunci cand o sa vina un baiat care sa profite de prostia lor, sa le futa cum se cuvine si cum merita si apoi sa le lase in barcile lor. Si apoi sa aiba grija sa le faca si o reputatie de toata frumusetea ca sa fie treaba buna. Asta discret, bineinteles. Faptul ca ai frustrari e ceva normal, motivele sunt irelevante. Faptul ca iti reversi frustrarile pe persoane mai slabe decat tine e josnic. Si asa esti si tu in momentul in care faci asta. Lasand faptul ca esti antisocial si inconstient de faptul asta.

Bun acum, hai sa lasam putin cazurile asta care sunt mai nemultumite ca Udrea dupa primul tur si sa generalizam putin.

Prea multi dintre ei se supraapreciaza infinit mai tare decat am indraznit noi sa o facem cand eram in locul lor. E amuzant cazul tipic la fete, cand un baiat mai mare ii da atentie unei boboace. De multe ori asta si-o ia in cap si ii desconsidera pe baietii din seria ei. Involuntar, dar e un fapt real. Ar suna putin urat, asa ca n-o sa spun ca si-au luat lumea in cap, chiar daca tocmai am spus-o. Au atitudinea aceea de „tăt liceul e al meu ca ma stie lumea ca am like-uri mai multe ca alea” si „Gata, tata, ‘s la liceu, hai la agatat ca feteteii aia uite ce freza au si a mea e mai tare ca a lor si sa vezi ce sucarime o sa fie”. Si stii? Noi nu cred ca ne permiteam cu cei de-a 12-a glumele pe care si le permite seria actuala, de exemplu.

     Bine acuma, „Fiecare generatie cu valorile sale. Cu dezavantaje si privilegii reale”, dar astia au o problema grava:

     Se cred Privilegiati pentru faptul ca li se permite sa uite ce-i ala Respect!

Nu, nu sunt privilegiati si nici nu ar merita acest pivilegiu. Sunt doar Compatimiti. Acceptati. Vorba’aia: „Laasa-l, ma, nu vezi ca e vai de.. „

     Se fac concursuri imaginare intre ‘arfe’ si ‘fite’ si ‘panarame’ si ‘alea’ si ‘fufele celelalte’ si isi traseaza modul in care crede fiinta ca e vazuta.. ca pe o prioritate. Prioritate care (,drag boboc care te iei de fata care a castigat concursul de Miss fiindca ai tu impresia ca o sa iesi cu asta din bula ta de anonimat,) o sa-ti aduca fix asta dupa liceu:

  •  un numar respectabil de like-uri;
  •  satisfactia ca i-ai pus pe nenorociti la punct si le-ai aratat tu cum sta treaba;
  •  aura de jmeker fiindca arati ca te doare-n pula si fumezi cum fac ‘aia mari’;
  •  faptul ca esti dispretuit de multi si multe dar nu vei recunoste asta in veci sau daca o vei face, nu-ti va pasa fiindca ai plasat deja persoanele alea undeva mult sub tine; deci de ce ar conta parerea lor;
  •  faptul ca ai trecut degeaba prin liceu, traind iluzia faptului ca cineva chiar da doi bani pe cine crezi tu ca esti;
  •  revelatia ca ti-ai pierdut anii cu norme orgolioase si like-iniene si practic nu ai nicio amintire din 4 ani de zile, nefiind decat un alt anonim, la modul unul din multime.

     Iar daca ii intrebi pe cei mari..

‘Niste nerecunoscatori, ma deranjeaza faptul ca multi sunt figuranti. Vede ca ii agreezi anumite chestii sau vorbe si cand va aflati intr-un colectiv numeros incepe din nou, ca sa isi ridice cota in grup si sa vada lumea ce tare e el ca uite ce i-a zis lu’ ala de-a 12-a. Sa ne bucuram ca pe noi ne-a dus mintea la mai mult de atat’

     ‘Ba, sa mor, noi cred ca am fost ultima generatie de copii sanatosi la cap!’ 

Am fost bucuros să văd că sunt omuleti care-mi impartasesc ideile si-am pus de-un manifest comun in care le voi fi voce. Punând cap la cap gândurile noastre, uite ce-a iesit:

Cap. 1: Probleme

Partea I – Spun băieţii ca sunt prea multe:

femei? Fete frumoase care nu raspund cand sunt intrebate de vorbă pe facebook

? Fete foarte departe de-a fi catalogate drept ‘Bune’, ‘frumoase’, ‘prinţese’, ‘frumi’, ‘drăgu’, care se cred,totusi, aşa

? Fete care te pun pe locul II şi nici macar nu te anunta

? Momentele in care o fata vrea sa vorbeasca cu tine dar te lasa pe tine ‘sa faci primul pas’

? Fete care sunt lase. Care nu au curaj sa spuna ce vor sau ce gandesc.

? Fete care te subapreciaza

? etc etc

Atât momentan. E, sa stii ca e ca este ridicol de usor de inteles cauza. Ideea este că baietii acuză, de regula, problemele de mai sus. Ma declar unul dintre ei. Acum, multi au spus si spun ca multe din adolescentele dupa care se umbla sunt, in general, proaste. Sau.. limitate in gandire. Ca vad o poza cu un baiat care are o sapca, un cercel, priveste visator si gata, cad indragostite. De acord.

Da, din punctul asta de vedere merita sa se profite de ele, ‘sa fie imbatate si futute pana invata sa vada dincolo de ursuletii lor inexistenti’.

Acum, tot auzind asta, m-am gandit la ceva: daca tot noi, baietii, le jucam pe degete pentru ca nu le duce capul.. de ce sunt toate problemele astea legate de fete?

Pentru ca NOI SUNTEM PROBLEMA, BA!

Noi, baietii.

# Pe fata frumoasa de pe Facebook o s-o doara-n paişpe ca nu ne raspunde mie sau tie. Nu atata timp cat mai are înşpee mii de mesaje ‘buna,frumoaso’, ‘ce face pisi?’, hei printeso’. Atata timp cat pleava baietilor le face pe fete sa se simta bagate in seama, e parfum pentru ele. Acei baieti expresivi ca un zid de caramida, care lasa câte-n lună şi-n stele-n comentarii. Aia te incurca pe tine. Aia le fac pe fete sa spuna ‘Ba, daca tot spun atatia, insemana ca sunt. E, si daca sunt, o sa vina mereu mai multi si mai multi. Nu-i bai daca nu bag in seama vreo 20-30.. vin altii.’ E pe bune? E pe bune.

Ce valoare sa mai aiba o vorba frumoasa, un compliment, un apropo subtil sa o faci sa zambeasca cand vine românu’ : ‘Ce Bna estti ,printesso’ ‘ce tias tot da’ ‘ frmoasa fok’ ‘esti un inger’ ‘frumoaso printeso’ ?!

Struţozaurii nostrii îşi fac treaba şi le pupă-n cur, noi (TOTI) ceilalti avem de pierdut. Am mai scris un articol, strict pe tema asta. E bine asa? Ce-ar fi daca baietii ar face pasul de off-side şi le-ar lasa pe fete fara atentie? Ar incepe ele sa vina! Da’ na, de unde atata minte? Ai nostrii tot cu ‘Da si mie frumoaso nr tau’. Neghiobi.

# ‘E, şi să fiu al naibii, sa vezi sinceritate ce-i torn!’

Exista fete frumoase de la mama lor, altele mai putin frumoase. E o realitate. Ca o accepti, ca nu, we just don’t give a fuck. Not even that. Acum, exista fete care au niste forme armonioase de zici ca sunt caiet dictando care, totusi, se cred printese. Începand cu cele de 13 ani si ajungand pana la cele care nu se dezlipesc deloc de facebook pentru a merge la alergat. Cele care traiesc in mediul virtual pentru ca nu le duce capul destul incat sa faca impresie in viata reala. Ele dau like-uri, primesc like-uri.. lasa comentarii baietilor, primesc comentarii de la ei.. îşi fac poze în te miri ce crăcenii de poziţii şi fac apel pana si la ultima picatura de bun simt al unul baiat.. ‘un like, te rog :*** Mersiiiiiii:****’

Din nou, e greseala noastra ca le dam atentia pe care o cer si le promovam stilul infect de viata.

# Ea: ‘off.. imi pare rau. Sincer. n-am vrut sa fie asa. A fost o prostie. Mai incercam o data, te rog? imi pare sincer rau’

Eu:’ Inca o data? In regula, inca o data. Ca sa vezi ca totusi tin la tine’

Mama Mea de idiot ce puteam sa fiu cand spuneam balivernele astea in trecut! Până sa realizez unele lucruri, am facut altele la care ma gandesc cruciş acum. Fata ma punea in situatii catifelate ca partea verede a buretului de vase si eu ‘ok, te iert, trecem peste, o sa fie bine..’

ŞI PE CAT DE PROST ERAM, PÂNĂ ŞI EU CREDEAM!

Asa, Mihaita, las-o sa detina controlul, sa stie ca prostul o iarta si ea oricum nu iese sifonata ca se scoate cumva. Multumesc că m-as desteptat pana la urma si macar acum pot sa vad ce tampenii faceam si sa invat in greseli, ca taare multe am mai facut. Usor usor am descoperit ca a conversa este o arta. La fel ca si seductia. La fel ca si jocul de-a cine domina jocul. O sa prezint principiul pe care merg acum si care, una peste alta.. merge. Îşi face treaba. Dupa multe multe luni de studiu, mi-am gasit formula. La mine a mers si inca merge de minune. Conversatii, iesiri, mesaje, sex.. e buna la toate.

Pana una alta, ma bag la somn. Continui cat de curand. 😀

Stay tunned.

Partea a II-a

** Am gasit pe blogul Ralucai ceva care mi-a colorat putin dimineata. M-am simtit nevoit sa dau mai departe. :)) *1307165041_fred_flinstone

În lumea dragostei, o singură regulă e valabilă:

Să faci femeia Fericită

Faci ceva pe placul ei, câştigi puncte.
Faci ceva ce nu îi place, pierzi puncte.
Nu primeşti niciun punct pentru ceva la care se aşteaptă.

ÎNDATORIRI OBIŞNUITE

* Faci patul (+1)
* Faci patul, dar uiţi pernuţa decorativă (-1)
* Aşezi pătura peste cearceaful mototolit (-2)
* Ieşi să cumperi ceva pentru ea (+5)
* Pe ploaie (+8)
* Dar te întorci cu bere (-5)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea (+1)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic (0)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea şi era ceva (+5)
* Îi tragi una cu făcăleţul (+10)
* Era căţelul ei (-20)

EVENIMENTE SOCIALE

* Stai alături de ea tot timpul petrecerii (0)
* Stai alături de ea un timp, după care mergi la o vorbă cu colega (-2)
* Pe colega o cheamă Tina (-10)
* Tina, dansatoarea (-20)
* Tina are silicoane (-80)

ANIVERSĂRI

* O scoţi la cină (+2)
* O scoţi la cină şi nu este un club sport (+3)
* Ok, e un club sport (-2)
* Şi e noaptea cu bufet suedez (-3)
* E un club sport, noaptea cu bufet suedez, iar pe faţa ta sunt pictate culorile echipei preferate (-10)

SEARA ÎN ORAŞ

* O scoţi la film (+1)
* O scoţi la un film care îi place ei (+3)
* O scoţi la un film care nu-ţi place (+6)
* O scoţi la un film care îţi place ţie (-2)
* Se numeşte “Robocop” (-3)
* Ai minţit că era o drama romantica (-15)

CONDIŢIA FIZICĂ

* Ai făcut burta (-15)
* Ai făcut burtă, dar te antrenezi să îţi revii (+10)
* Ai făcut burtă şi treci la cămăşi şi pantaloni mai largi (-30)
* Spui, “Nu contează şi tu ai” (-8000)

MAREA ÎNTREBARE

* Ea întreabă : “M-am îngrăşat?” (-5)
[Da, pierzi puncte indiferent de răspuns]
* Eziţi cu răspunsul (-10)
* Răspunzi, “.. Unde?” (-35)
* Orice alt răspuns (-20)

COMUNICARE

* Când vorbeşte despre problemele ei, te arăţi interesat (0)
* Asculţi, peste 30 minute (+50)
* Asculţi, peste 30 minute, fără să te uiţi la TV (+500)
* Ea îşi dă seama că de fapt ai adormit (-4000).

#Pentru toate celelalte exista MasterCard. Prietenii stiu de ce ! 😀

Uşor uşor s-au adunat câteva luni de când bloggguiesc. Câte-o zi, câte-o zi, câte-un articol, una alta.. s-au strâns. Au fost momente în care am stat ore şi ore doar ca să îmi iasă un articol cum vreau eu şi altele în care era aproape pustiu pe aici şi mă simţeam prost dar una peste alta.. să dea dracii de regret vreun pic din efortul depus pentru blogul ăsta!

blogosferaUna dintre cele mai mari bucurii pe care le-am avut cu blogul a fost faptul că am cunoscut persoane noi şi încă mai fac asta. Prin moduri din ce în ce mai neaşteptate. Ah, momentul în care mi-a lăsat Loredana un comentariu la o postare prin care eram nominalizat pentru un premiu virtual.. primul meu comentariu primit, primul meu prieten în blogosferă, începutul a ceva mult mai mare. Am ajuns să cunosc atâtea persoane şi tipuri de caractere încât am ajuns să învăţ de la ei, din confesiunile lor, din sfaturile lor, din articolele lor, de la ei. Indiferent că schimbam un like, un comentariu, câteva vorbe sau făceam schimb de numere de telefon şi tineam legătura aproape zilnic, se crea o legătură între noi. Ceva înţeles doar de bloggeri.

Au fost listele de ‘follow’, comunităţile naţionale de bloggeri în care am cunoscut scriitori din toată ţara şi prietenii cu care discutai pe tema asta, dornici să-şi facă ‘şi ei blog, şi ei blog’ şi să-i vezi că se pricep şi le merge bine. Ca Maria, de exemplu. Ţin minte că acum puţin timp era peste fire de mândră că avea 3 urmăritori pe blogul ei şi acum când am intrat am vazut cateva zeci. Într-o luna, cred. Oamenii te simt şi interactionează cu ce scrii. Mai ales scriitorii. E ceva de nedescris. trebuie să scrii ca să înţelegi pe deplin. Trebuie să ai un blog.

Toţi aveau în comun plăcerea aceasta de a scrie, de a se destinde prin scris, prin a le treansmite cititorilor emoţii: să râdă, să plângă.. Nu pot să descriu cum mă simţeam când cineva imi spunea ca a ras cu lacrimi sau a a plans pe bune dupa ce a citit un anumit articol. Pentru un blogger, cred ca asta e cea mai mare satisfactie pe care o poti avea. 😀

Bloggeri am cunoscut şi pe reţele, bineinteles. De ceva vreme fac parte dintr-un grup care m-a facut să vreau sa raman. Mi-a placut ca s-a pus accent pe citit, pe interactiune, pe blogging şi nu doar pe like-uri si view-uri cum găsesti pe majoritatea. Oameni ai naibii, ce pot spune! Bravo lor, tăt respectul pentru ei şi pentru ceea ce fac! Iar pentru asta, ţin să-i mulţumesc Alisei pentru că m-a adăugat în grup. Ce m-aş face fără tine! 😀

Cunosc persoane accidental, deasemenea. Datorita tag-urilor şi legaturilor, numai Google stie ce legatură o avut Patul lui Procust cu blogu’ meu dar aşa a fost să fie şi mai interactionăm iaraşi putin cu persoane din alte judete.

Ma declar fascinat de toata blogosfera si de toata atmosfera care se creează intre bloggeri. E cu mult peste cuvinte. Si totusi.. cuvintele sunt nisa noastra. Arma noastra. Noi. Fiecare cuvânt ne reprezinta. Face parte din noi. Citesti ceea ce spun exact cum ai vorbi cu mine. Asta este blogul: eu sub o alta forma.

Si suntem cu milioanele! 😀

Thumbs up pentru toti cei care fac asta, care se simt bine facand asta si care fac asta in continuare!

Respect! 😀

„Când erai copil în ce credeai? Ce visai?”

Pot spune cu tărie că cel mai mare vis al meu din copilărie a fost să mă fac mare.

Supriză.. mi s-a îndeplinit visul!

Îi vedeam cu teamă pe ‘cei mari’, aveam grijă să îi ocolesc sau după caz, să le atrag atenţia pentru simplul fapt de a fi remarcat şi să pot sta pe lângă ei. Ştii cum e.. ”Ne băteam şi-ntre noi, ori dădeam parte-n parte doar să umblăm în gaşcă cu ăi’ mai o noapte” Mă enerva că erau mereu superiori pe orice plan, mai puternici, mai tari de caracter, mai fermi, mai rapizi, mai siguri pe ei, mai.. mari! Nu puteam suporta asta.

imagesAstfel, în timp, pe drumul meu spre a deveni mare mi-am ales diferite aspecte de la fiecare băiat mare şi uşor-uşor mi-am conturat un model de urmat.

Am văzut că dacă eşti slab, se profită de tine şi astfel trebuie să fii tare şi să nu te laşi intimidat, să gândeşti repede şi să nu laşi pe nimeni să se declare ca fiind deasupra ta atunci când n-ar avea de ce în mod normal. Am lăsat persoane să râdă de mine pentru că le-am permis asta.

Am văzut că trebuie să începi să te înţelegi cu fetele pentru a reuşi să comunici cum trebuie, acesta fiind un front care era destul de evitat sau enorm necunoscut. Am pierdut prima prietenă pentru că nu am ştiut cum să mă descurc într-o situaţie în care trebuia să fac ceva, fiind mic.

Am văzut că sportivii au mereu o aură aparte şi între băieţii mari era mereu cineva cu o astfel de aură care ieşea enorm în evidenţă, era privit şi i se vorbea cu o oarecare nuanţă diferită faţă de ceilalţi. Trebuia să fac ceva în legătură cu biscuitele în dungă.. care eram.

Am văzut că cei mai admiraţi băieţi mari erau cei care făceau ceva diferit faţă de restul grupului din care făceau parte. Orice. Pe mine unul m-a fascinat enorm cineva care se ocupa cu parkour-ul şi mai că eram invidios pe toate ‘Wwwoooowww-urile” pe care le primea deşi, de multe ori, unele veneau din partea mea. Am văzut că o persoană care stătea aiurea şi toca seminţe era practic invizibilă când un băiat de genul practic  zbura pe lângă el. Trebuia să încerc şi eu ceva de genul, ceva prin care să atrag atenţia. 

Am văzut cât de apreciaţi şi diferiţi erau cei care făceau parte din trupe de dans, cum mergeau şi ieşeau toţi odată dintr-un loc iar pe tot parcursul timpului cât erau acolo se auzea muzică şi râsete apoi ieşeau în paşi de dans, vânturând o şapcă sau o sticlă de suc, lucru ce le dădea un aer enorm superior faţă de noi, cei mici, care doar stăteam şi ne uitam cu ochii mari la ei şi chiar faţă de cei din rândul lor dar care nu făceau mai nimic, de asemenea. Trebuia să fac parte dintr-o echipă. Trebuia să văd ce se întâmplă înăuntrul acelui loc în care mergeau şi ieşeau râzând iar toată lumea era numai cu ochii pe ei.

Am văzut că fetele se comportă taare bizar când prin preajmă se află un băiat cu o chitară; lucru care, de altfel, arăta chiar foarte tare. Era incredibil modul cum fiecare se oprea din ceea ce făcea pentru a-l asculta, fie din respect, fie din plăcere. Unii ascultau zâmbind, alţii băteau ritmul fără să vrea iar alţii cântau cu el. Sau, de asemenea, toată atmosfera se schimba complet în momentul în care, în sala de muzică, cineva începea să cânte la pian. Trebuia să încep să folosesc şi eu un instrument, ceva.

Am văzut iarăşi acea aură de superioritate şi la cei care făceau parte din diferite structuri.. consilii de elevi, sefi de clasă, diverse întâlniri.. erau sau cel puţin păreau nişte persoane ceva mai importante decât destul. Trebuia să intru şi eu într-o scructură de.. ceva. De orice.

Am văzut cât de plăcuţi se fac cei care glumesc, care fac foarte multe glume şi te fac mereu să râzi, să te simţi bine în preajma lor şi să doreşti să fii şi altă dată, pentru a asculta ce mai au de spus. Trebuia să fac în aşa fel încât să fac lumea să râdă dar în acelaşi timp să nu fac asta prostindu-mă deoarece

Am văzut că băieţii care se impun prin seriozitate şi un ton ferm şi convins al vocii sunt, fară nicio discuţie, mai sus decât tine. Pe orice plan. Dacă îţi exprimi opinia în legătură cu un subiect anume iar persoana aia nu este de acord te va descuraja, te va face să taci sau să spui că te-ai înşelat. Trebuia să devin mai stăpân pe mine şi să nu mai permin unele lucruri.

Am văzut că cei dezinvolţi au mereu ceva amuzant de povestit din experienţa proprie. De cele mai multe ori despre fete. Cu şi despre tot felul de întâmplări pe care ţi-e mai mare dragul să le asculţi pentru că situaţiile sunt amuzante în esenţa lor. De asemenea, băieţii ăştia nu erau aşa afectaţi de despărţiri, ştiind la ce să se aştepte. Trebuia să mă obişnuiesc cu ideea că ‘nu am nimic de pierdut’ şi că ar putea ieşi o amintire frumoasă.. doar să am curaj!

Am adunat câte o calitate de la fiecare băiat pe care o admiram într-un fel sau altul şi am incercat să scot cât mai mult din fiecare punct de mai sus. Visul meu principal de a deveni mare s-a suprapus cu cel de a deveni ca cei pe care îi admir, nu numai mare. Visul cel mare s-a ramificat în vise mai multe şi mai mici, provocarea fiind aceea de a-mi ‘Îndeplini visul’

Noul vis. Mă refer la toate cele mai mici. 

Nu mi-a ieşit din prima. Nici măcar din a 50-a încercare şi nici din a 100-a. Ca fapt divers, ‘bazele’ sunt puse dar încă mai finisez aspecte şi aspecte şi cred că voi face asta încă.. ceva timp şi nu mă refer doar la cele cateva aspecte de mai sus. Ştii cum se spune, omul învaţă toată viaţa. În fond, se vor schimba si modelele. 

Ştii că unul din cele mai frumoase sentimente e cel în care realizezi că ţi s-a îndeplinit un vis, nu? 🙂 Am un coleg care îmi tot înşiră toate lucrurile pe care le fac în prezent şi nu înţelege cum de am timp pentru toate şi gândindu-mă la asta.. am realizat ceva interesant:

fXr4NSSXRaCcw3Mvdk32_2lz4– M-am făcut mare.

– În parc sunt ‘cu băieţii’ şi îi privesc pe ‘cei mici >:)’ cum se joacă având grijă să nu ne deranjeze în vreun fel.

– Au fost momente în care, într-o sală mică cu 20 de persoane, am spus cu voce tare ceea ce credeam şi am adus argumente clare şi ferme iar anumite persoane mi-au împărtăşit opinia. Până şi faptul că scriu aici tot ce am în minte mă face, într-o oarecare măsură, să fiu mândru de mine şi să ştiu că am reuşit.. ceva. Nu mult, dar e un inceput sau cel putin.. e drumul cel bun.

– Îmi amintesc mulţumit de dăţile în care am reuşit să schimb ceva într-o relaţie pentru că am avut curaj şi am ţinut tare să fie bine.

– Privesc trofeul şi medalia din vitrină şi îmi aduc aminte că peste două săptămâni am o naţională la culturism pentru care o să merg în cealaltă parte a tării. ( update : am luat medalie :D) 

– Îmi amintesc de toate monkey-urie, lazy-urile, frontflip-urile, backflip-urile, wallflip-urile, side-urile, spin-urile ‘date’ până acum şi de faptul că am ajuns la un moment dat să învăţ alte persoane nebunii din parkour şi făceam parte dintr-o echipă care se ocupa cu asta.

– Îmi amintesc de spectacolele cu trupa de dans modern, dansuri populare, vals, street dance.. toate bătutele din populare’ şi tot circul de la repetitiile de street’ în faţa oglinzii cu nevoie de sincronizare şi entuziasmul care izbucnea în momentul în care eram sincronizaţi toţi cei din trupă. Deci de asta era aşa… 

– Momentul în care iei microfonul şi cânţi (hip-hop) în faţa a câtorva sute de oameni şi indiferent dacă a sunat profesionist sau nu, ştii că ai făcut asta, că ai avut curaj şi că data viitoare vei fi mai bun!

– Văd chitara acustico-electrică de colo şi îmi aduc aminte de primul spectacol pe care l-am avut făcând parte dintr-un fel de formaţie iar săptămâna viitoare voi participa la o întâlnire pentru îniinţarea unei formaţii unde, cel mai probabil, voi fi basist. Acustic’ ştiu deja, încerc ceva diferit.

– De dimineaţă am venit de la întâlnirea Consiliului Judeţean al Tinerilor din Teleorman în care sunt membru iar faptul că fac parte dintr-o structură de genul e o confirmare destul de bună că mi-am atins obiectivul. Auzi.. ‘Judeţean’ :))

– Îmi amintesc toate tâmpeniile făcute până acum, toate relaţiile şi tentativele de relaţii, toate situaţiile în care am făcul lucruri pe care nu mi le explic şi altele pe care nici măcar nu mă obosesc să mă întreb :)) În tot cazul, amintiri frumoase ^.^
– Îmi amintesc de faptul că ieri m-am întâlnit cu o fată pe care nu am mai văzut-o de foarte mult timp şi după câteva propoziţii în care am spus ceva.. normal şi simplu, zic eu, fara sa vreau sa spun ceva anume sau ceva special si am facut-o să râdă şi să-mi spună ‘Tot comic ai rămas! :)’

Dacă am făcut-o să râdă fără să vreau.. la naiba.. Am bifat-o şi pe ultima!!! 😀

Mai departe.. o altă serie de vise şi idealuri în viaţă.. sper să fiu la fel de motivat şi de al naibii ca şi până acum şi să fac ori aşa, ori aşa.. dar în final să iasă cum trebuie.

Nu renunţa, tată, la idealurile tale! Indiferent cât ar dura realizarea lor, indiferent ce ar presupune asta.. nu te lăsa.

E visul tău! Si nimeni nu-ţi poate lua asta!