Mi s-a plâns un boboc azi că sunt câţiva colegi de-ai lui care se ridică mereu şi instigă clasa să plece de la ore. El nu vrea fiindcă ştie că ăia fac aşa doar că li se pare lor ceva cool să plece iar de aici conflictul şi, evident.. dilema.

I-am spus în felul următor şi i-am arătat două imagini:

yinyangAsta eşti tu. Şi cu bune, şi cu rele. Poate că şi tu vrei să chiuleşti dar ştii că nu e în regulă şi nici n-ai de ce, aşa că nu faci asta. Adică păstrezi un echilibru. Tu eşti tipul ideal de om. Cel echilibrat. Altfel spus, stai tu liniştit că are balta peşte şi da, tu ai dreptate. O persoană echilibrată este una cu caracterul tare fiindcă poate păstra echilibrul. Că nu, nu e deloc uşor şi tocmai de-aia ai caracterul tare.

 

Acum.. hai să vedem cine sunt colegii astia ai tăi care instigă şi, mai ales, cum arată.

yinyang2Arată cam aşa. Adică omuleţi exact ca tine în exterior, dar care au lăsat energia cea rea să le strice echilibrul. Persoane slabe de caracter, care lasă energia negativă să se extindă, în defavoarea celei pozitive. Dar atunci.. tocmai ăla cu gura mare, care vorbeşte aşa tare şi înjură şi ameninţă şi pare cel mai tare are un caracter slab? E un paradox, ştiu, însă unul nu prea greu de înţeles. Am dat un exemplu destul de bun aici. Poate că nu au un caracter slab cât.. antisocial. Oricum a-i da-o, e negativ, exact ca volumul mai mare de energie din ei.  .. exact, negativ.

Din fericire, pe tine te-a dus capul încât să-ţi păstrezi echilibrul şi să constientizezi ce-i bine şi ce nu. Cei din a doua categorie nu constientizează, ei doar ştiu ce-i bine şi ce nu.

Să zicem.. Într-o clasă gen.. cei care instigă la plecatul cu turma, au mult tupeu, dau bine din gură şi îi desconsideră pe cei mai ‘slabi’ decât ei (cei echilibraţi). Sunt cei în care energia negativă a acaparat-o pe cea pozitivă. E, tocmai de-aia cel care acceptă jignirile, le ignoră şi îşi bagă piesa preferată în căşti, îşi vede fix de ce vrea pula lui şi nu de ce vrea altcineva trece la un alt nivel de existenţă. Unul pe care proştii (fiindcă n-au reuşit să-şi menţină echilibrul) nu îl vor înţelege fiindcă sunt într-o buclă. Un fel de Izanami, pentru fanii Naruto.

Şi nu pot scăpa din buclă fiindcă nici măcar nu constientizează că sunt în ea! 

Şi aşa că.. pentru cine încerci să-ţi baţi capul? Vrei un răspuns la întrebarea ta? Vrei să ştii ce ar trebui să faci apropo de colegii ăia ai tăi?

Uită că există şi fă fix ceea ce vrei tu pentru că nu se merită efortul. Ei trăiesc într-o cu totul altă lume. Una enorm diferită. Paleta lor de culori în care văd lumea nu-i la fel de bogată ca a ta aşa că nu te lua după ei că o să uiţi o parte din culori pe parcurs. Dea.. exact cum s-a întâmplat în cazul lor. Ia-i ca repere, bucură-te cu îi ai aproape ca să-i ţii de exemple negative şi învaţă tu din prostiile lor. Că în felul ăsta o să ai de câştigat chiar şi dintr-o dilemă de genul, depinde doar cum vezi lucrurile.

Dă, chiar atât de simplu! :)

 

Partea I : Nostalgia

animale-serpi-de-colorat-p13Era o zi frumoasa de vara. Soarele stralucea puternic, incalzind asfaltul pe care un sarpe trecea strada. Un şarpe mic, simpatic, blond cu ochi albastri. Era liniste in jur, nu se auzea nimic in afara de miscarile lui pe asfaltul cald si placut. Linistea se scurgea usor ca picaturile pe masura ce vantul batea mai tare. Nu il deranja, mergea mai departe. Sarpele nostru nu era pretentios si chiar manierat, iti spun. Picaturile acelea s-au unit intr-un val in momentul in care linistea a fost complet sparta de un stol de rame galagioase care trecea pe deasupra lui. Nu pierde timpul inutil incercand sa-ti dai seama cum face o râmă, las-o asa si bucura-te de poveste.

Sarpele nostru isi folosea limba lui indemanatica (de ce zambesti, domnisoara?) pentru a recepta tot ce era in jurul lui. Asa cum fac serpii, stii. Cu toate astea, dintr-un motiv sa altul, nu a remarcat masina care venea spre el. (bine, nu e ca si cum ar fi contat oricum ca na, era un sarpe, ce era sa faca?) Cat de rau ii parea ca nu a fost si el in munti ca fratele sau.. acela s-a tarat pana la un templu unde Maestrul Coadă-de-şarpe l-a instruit ( maestrul era tot un sarpe, recunoaste ca e un nume cel putin inspirat). Habar n-am daca serpii pot sa se tarasca pe munte dar fratele protagonistului nostru a facut-o si s-a intors de acolo.. Ninja! Poate ca ar fi putut si el sa faca ceva in momentul in care venea masina daca l-ar fi ascultat.

Era aproape de marginea drumului da’ l-am vazut destul de tarziu si nu am apucat sa il ocolesc de tot. Am rotit de volan dar tot l-am atins cu o roata, presupun. In chestionarele auto spune ca atunci cand lovesti un animal pe strada, opresti si iei vanatul acasa – acelasi lucru l-am facut si eu. Am coborat ca sa vad ce s-a intamplat cu el. Sepisorul statea lungit (in draci, era un sarpe!) pe marginea drumului, ranit: îi rupsesem un picior. Nu l-am putut lasa acolo, asa ca l-am luat acasa.

Odata ajuns, l-am luat cu grija si i-am bandajat piciorul lovit, avea chiar si un tatuaj pe el. L-am tinut acasa doua zile şi se recupera destul de repede. Chiar si asa, se vedea ca nu mai avea rabdare că, la un moment dat, nu a mai vrut sa asculte si desi nu era vindecat complet, a dat sa plece. A sarit din pat. Nici doi pasi (… intelegi tu) n-a apucat sa faca, ca si-a scrantit entorsa. Am vrut sa il ajut in continuare. Il vedeam debusolat (ce, un sarpe nu poate avea nicio expresie anume pe fata sau ce?) si am zis sa-l inveselesc putin. I-am cumparat un pulover. Mai tarziu ne-am dat seama ca nu il poate imbraca asa ca am improvizat: am taiat o maneca si a fost de ajuns. Era exact ca un copil mic: se murdarea pe dege.. cap cand manca, voia sa bage dege.. coada-n priza si multe altele.

Într-una din zile, privind pe Animal Planet, îl apuca nostalgia de casă (cine ştie ce scorbură din pădure). Îi vede pe toţi ceilalţi serpi cum îşi trăiesc viaţa ssită în libertate şi se decide că asta trebuie să facă: să se întoarcă acasă. Astfel, nici nu mai cugetă să stea pe gândurile sale de şarpe şi porneşte la drum.

Până în marginea camerei, unde a dat de tocul de la uşă.

Văzând asta, a realizat că acea călătorie va fi mult mai grea decât a crezut. O călătorie în care va trebui să înfrunte tocuri de uşă ale destinului, tălpi de pantofi malefice care caută să-l calce din greşeală, vulturi bulanjii care stau cu sniper-ul în spaţiu şi îl pândesc ca să-l pape, păpai-ar coada şi alţi inamici ascunşi. Analiza era completă – ştia ce are de făcut, ştia care sunt riscurile, nu mai rămânea decât un singur lucru de făcut:

Partea a II-a :  Pregătirea

Nu putea ieşi în lume aşa, pur şi simplu. Trebuia să se piardă în mulţime, să treacă neobservat, să nu bată la ochi – trebuia să aibă stil! Şi aşa că-mi cere ajutorul (nu-mi aduc aminte prea bine cum a făcut asta) şi l-am dus în baie. Pun câteva cărţi poliţiste (mi-a spus că alea îi plac cel mai mult) pe un scaun şi l-am aşezat pe ultima carte ca să fie în drept cu oglinda şi să poată să-şi facă tot ce vrea. Bine acuma, mă uitam şi nu înţelegeam de ce am pus în faţa oglinzii un şarpe că oricum nu putea să facă prea.. multe lucruri. Era un sarpe, nu avea mâini. L-am pus acolo, mă uitam la el cum se uită la mine prin oglindă ca-n filmele poliţiste făcute după cărţile preferate. Şi-a luat un pieptăn, nişte gel de păr, inima-n dinţi şi a început să lucreze la freză. Trebuia să arate şi el într-un fel totuşi, urma să iasă în lume. Încearcă şi pe stângă şi cu dreapta.. sufletu’. Se zbate 10 minute ca să-i iasă aşa cum vrea, mult gel, multă atenţie.. tot degeaba, nu avea păr.

Am dat să-l ajut: şi la fel ca-n bancul ăla în care Dumnezeu joacă table şi dă la mişto un 8-8, tot aşa iau şi eu pieptenele, îl ţin bine de gât să nu fugă (pe şarpe) şi trec o dată cu el peste cap, de las în urmă o minunăţie de frizură gen Rio din Regele Şaman care bătea oarecum a Elvis Presley. Evident că i-am pus şi ochelari, care erau susţinuţi ca să nu cadă de… de. La care şi-a făcut palmele pistoale (cu arătătorul şi degetul mare ridicate, celelalte strânse) şi s-a făcut spre oglindă cu o schemă din aia cha-ching de agăţat, cu un colţ al gurii rânjind a ‘Ce tare sunt! Yeah, motherfucka’, sunt un şarpe! Mnahaa, vrei să te pui cu mine?! Vrei să te iei în coadă cu mine?!’.

Aer din acela care înspira faptul că era mândru de el şi nu era în toată lumea târâtură mai veninoasă ca el. Deşi avea o mare tristeţe: ca sharingan-ul din naruto, trebuie trezit in timp şi la el înca nu se întâmplase. În momentul ala, mă jur că am văzut şi-un dinte de aur cum stralucea in coltul gurii. Unul gravat, reuşesc să remarc – mă dau aproape ca să citesc, era o gravură.. un fel de tatuaj: scria ‘Snake’. Acuma ştiu că nu era chiar cel mai original tatuaj pe care putea să şi-l facă dar gusturile nu se discută. Mi-a explicat apoi că era un omagiu adus zilelor în care noi toţi stăteam pe 1100 şi ne jucam Snake. Apoi scoate telefonul (ce?) şi-mi arată că el tot nokia din acela are, că n-o vrut smartphone că era prea mare şi nu putea să-l care cu el (că pe ăla putea, ştii?) şi ca să pastreze amintirea vie. În fine, trage pe el o jachetă de piele, un lanţ mare din aur (sustinut in acelasi fel ca si ochelarii), dă din cap a hip-hop de câteva ori, face acolo, pe carte, mişcarea aia ‘şarpele’ şi mie mi se părea amuzant (ghici de ce), la care dă hotărât să plece. Idiotul a uitat că era sus pe carti şi direct pică din nou pe picior, discocându-şi rotula. Zic ‘Gata, asta i-a fost, îi trebuie recuperare’ şi-l duc în cameră ca să-l pun la perfuzii direct, cu tot cu aparat pe deget sa-i masoare pulsul.

Minte-mă parfumat – Unu

Posted: noiembrie 30, 2014 in Eu, tu si restul lumii

Am zis sa pun de-un dublex literar cu o prietena, Andreea Ruiz, o mica viitoare mare carte. O sa scriem pe rand, cate o parte fiecare cred. Aceasta minunata parte e scrisa de mine, ca doar de-aia e minunata :D (1-0, boss :*). Sper sa-ti placa :) Spune-mi o parere dupa ce citesti. Ma ajuta enorm, crede-ma :D

Capitolul I, Unu

Porneste asta mai intai, te rog. Nu are niciun sens daca citesti fara.

E aceeasi melodie pe care o auzeam pe fundal in timp ce ma lua in brate. Asezandu-se confortabil cu capul pe umarul meu, o vedeam in oglinda din fata noastra, ea fiind in spate. Zambea.

asMa strangea din ce in ce mai tare si imi spunea ca nu voia sa plece inca. Crede-ma, te-ai fi indragostit de asta, suna ca torsul unei pisicute lenese in timp ce se aseza din ce in ce mai bine si ochii ii sclipeau pe masura ce pulsul crestea. Ii placea sa fie asa, stiind ca si mie imi place atat de tare sa o vad asa. Si stiu ca i-ar fi placut mai mult ceea i-am raspuns, si anume ca nu e nevoie sa plece, ca poate lua urmatorul autobuz. Nu stiu daca i-a placut, dar presupun; altfel de ce m-ar fi tras pe spate, cu ea langa mine, cu un picior mult peste al meu si cu capul care-si cauta, obosit, culcusul printre paru-i care ma gadila de fiecare data?

Ii placea sa se joace, de obicei era mult mai energica dar se parea ca baia fierbinte a amortit-o putin si placut. Si atunci e evinent de ce mi-a spus ca vrea sa mai ramana, cine-ar fi vrut sa plece? Nu mai spunea nimic, doar isi misca usor piciorul peste al meu si ma zgaria si mai usor pe brat – stia cat ador asta. Se parea ca inca era cu gandul la petalele de trandafir si toata spuma pe care am lasat-o in urma. Nu stiu despre ea, dar eu cu gandul la acelasi lucru. Mai exact, la momentele in care isi lua curioasa o mana mare de spuma, se uita fascinata spre ceea ce urma sa faca si apoi sufla cu putere spre mine, zambind ca un copil. Savura fiecare moment, fiecare abur care iesea din cada fierbinte. Nu ne dadeam seama cine sau ce era mai incins, daca apa ne incalzeste pe noi sau invers, dar nu e ca si cum ar fi contat. Se lasa pe spate, jucandu-se cu cate o petala din zecile care o inconjurau si ma privea suficient de intens incat sa-mi spuna mai multe decat mi-ar fi spus prin cuvinte. Eu ma multumeam sa o privesc.

Dintr-un motiv sau altul, nu ma simteam pe deplin bine, nu era din cauza ei. A observat imediat si a inceput sa faca ca de fiecare data cand ma vede asa – a ridicat putin barbia, cu o privire bosumflata. Voia sa ma inveseleasca. Si a reusit. Apoi m-a privit pofticioasa. Era felul ei de-a spune sa iesim de acolo si sa mergem in camera. La un moment dat, se opreste in loc si ma priveste fix, fara sa spuna un cuvant. Isi lasa jos prosopul care o acoperea intr-un fel in care parea sa voia sa scape de el, apoi se duce spre unul dintre dulapurile mele. Exact cum am presupus din mers, a luat una dintre camasile mele. Cu parul inca ud, se rotea pe langa mine ca pentru o sedinta foto. Mi-am dat seama ca era in lumea ei si se simtea bine, asa ca n-am deranjat-o din asta – am zambit, apoi m-am dus sa-mi iau un tricou. Abia am apucat sa ma intorc si am simtit-o apropiindu-se. Da, nu aveam nevoie sa o vad, puteam sa o simt. A venit usor spre mine si m-a luat in brate. Asezandu-se confortabil cu capul pe umarul meu, o vedeam in oglinda din fata noastra, ea fiind in spate.

Zambea.

Continuarea va aparea intai aici.

Semintele acealeasi gust are

Posted: noiembrie 15, 2014 in Eu, tu si restul lumii

10422165_683067791809103_4143818080232387509_nBa, nu sunt atat de mare si invatat cu viata incat sa stiu pe deplin ce presupune un presedinte sau altul. Chiar si asa, un lucru e usor de vazut si tin sa-l mentionez: au trecut romanii prin destule si a invatat fiecare pana acum, cum a putut si stiut, sa se descurce. Cred ca acelasi lucru o sa fie si in continuare, dat fiind ca se anunta probleme in ambele cazuri.

Tot aud in jur ca oricine ar iesi, romanul va trebui sa se agate in continuare de aceeasi mentalitate ca si pana acum. Deci despre ce vorbim?

La modul..

America :”La noi, un muncitor castiga 3000 $, 2000 ii ajung sa traiasca, iar cu 1000, evident ca nu ne intereseaza ce face.”
Germania :”La noi, un muncitor castiga 2000 de euro, 1500 ii ajung sa traiasca, iar cu 500, evident ca nu ne intereseaza ce face.”
Romania :”La noi, un muncitor castiga 800 de lei, ca sa traiasca are nevoie de 2000, iar de 1200, evident ca nu ne intereseaza de unde face rost!”

4222. Nu cred nici in fantome, nici in vampiri si nici in magie

23. Da’ totusi imi place sa fac o fata sa se simta vrajita.

24. …pana-mi spune ca vrea sa fuga cu-n vampir, ca e prajita.

25. Deap, in trecut imi placea sa fac cantecele si poezii. M-am lasat. Poate de aici afinitatea catre Rap. Sau a fost invers?

26. Imi plac plimbarile de seara. Cu sau fata fata din cliseul clasic. Sa fie liniste doar si e parfum. Vezi lucrurile rele intr-o lumina ceva mai placuta (ca na, e seara, la ce te asteptai?) si iti da asa, o stare de bine..  care tine de obicei pana te ia foamea si nu prea mai tii cont nici de beculete, nici de fata si o tai acas’

27. Ma bucur de faptul ca nu le-am avut pe toate de mic. Asa, am ajuns sa apreciez mult mai tare lucrurile materiale, chiar daca sunt in numar mic sau de-o asa-zisa calitate mai slaba.

28. Am tendinta de a ma atasa de obiecte vestimentare. De obicei port o pereche de adidasi pana sunt nevoit sa-i las si tin minte ca am avut un hanorac pe care l-am avut ani buni si pe care nu l-am lasat decat atunci cand s-a taiat in 3 locuri si s-a patat grav cu ulei de motor. #lăcrămioară

29. Detest persoanele materialiste. Si detest grav fetele materialiste.

30. Unul din cele mai mari defecte ale mele: sunt impulsiv. Foarte impulsiv. Treaba e ca de cele mai multe ori ma controlez fara prea mare efort dar sunt dati in care nu fac prea mari diferente si e destul de grav. Inca lucrez la asta.

31. A fost o data cand am lovit o fata. Ma rog, a fost o palma simbolica, relativ usoara.. dar a fost. Aa, nu, nu regret asta si nici nu ma simt vreun mare nenorocit. Si nu, nu a fost o reactie impulsiva.

Consider ca fetele care se comporta cum nu ar trebui fiindca stiu ca, fiind fete, vor fi menajate, nu merita sa fie tratate ca pe o fata ‘normala’. La modul.. daca o fata iti da o palma (relativ tare si deloc simbolic!) chiar daca stie ca nu are dreptate fiindca stie ca nu o sa faci si tu asta.. in fine, ai prins ideea.

In alta ordine de idei.. nu cred ca as putea lovi o fata cu pumnul. Mi se pare categoric sub demnitatea unui baiat si sub orice norma etica. Cred ca as face asta doar intr-un caz in care as actiona impulsiv. Si aici ma refer la vreun jaf, talharie, amenintarea celor apropiati etc si nu la prostii, relatii si mai stiu ce jucarii. Sunt lucruri complet diferite.

32. Am si eu un ceva anume pe care il port intotdeauna. Bratara prieteniei de la mana mea dreapta. In primul rand, e albastra. Mor dupa culoarea asta. In al doilea rand, e un fel de reminder. Fata care a facut-o si care mi-a si dat-o a devenit un fel de simbol pentru mine si pastrez bratara ca sa-mi aduc aminte anumite lucruri. Este niste mai multe luni de cand o am si nu cred c-o dau jos prea curand.

33. Imi plac copiii mici si in general, cam tot ce e mic. Cateii sunt moartea mea, pe undeva urmati de iepuri, motani etc etc. Visul meu din copilarie e sa-mi iau un pinguin si acum, daca as putea sa-mi aleg animalul de companie.. cred ca o iguana. E mai lenesa ca mine.

34. Sunt cea mai lenesa persoana pe care o stiu. Si sunt aproape sigur ca mai stiu si alte persoane inafara de mine.

35. Imi plac lipitorile. La fete ma refer. Aici las pe fiecare sa inteleaga ce doreste.

36. Punctul 36 n-am chef sa-l scriu.

37. Arahnofobie. Exact, paianjeni. Nu am nimic cu ei, atata ca le-as da foc. La toti. Ai naibii nenorociti, alta treaba n-au avut decat sa-mi terorizeze mie copilaria ca sa ma uit acuma ciudat la o chestie miscatoare cat un deget si sa-mi imaginez ca urmeaza sa sara pe mine.

38. Apreciez foarte tare naturaletea la o fata si ma jur ca unele fete, machiate, ma sperie.

39. Se intampla rar sa ma indragostesc asa, decisiv si deodata. Ideea interesanta e ca a fost una pe care o visam noaptea, domne! Pacat ca.. locuieste in cealalta parte a tarii si probabil nu mai stie de mult de existenta mea.

40. Cand eram mic eram maestru in ‘Feţe’. Jocul cu cercul, linia, piatra si cartoanele de la chibrituri. Daca ai peste 500 de like-uri la poza de profil, ignora asta, nu cred ca iti dadusera dintii pe vremea aia.

41. Imi place sa cred ca tot rau’-i spre bine. Si stii, daca incerci sa privesti pozitiv.. chiar merge uneori.

42. Ma enerveaza faptul ca viata e relativ scurta dar suntem nevoiti ca jumate din ea sa o.. dormim. Chiar si asa, asta trebuie sa fac acum. Astfel cum sa mai vina Zana Maseluta sa-mi indeplineasca dorinta?

Staai, nu, ala era duhul care (isi) freca lampa. Zana imparte tic-tac-uri, duhul freaca lampa si tu freci menta, citind chestia asta. Haida la domn, tare si cu tupeu spre taramul unicornilor!

1. Dă, sunt rrr-it!

2. Şi nu, nu spun ‘raţă’

3. Am ochii albastri, nu verzi

4. Am tendinta sa citesc ganduri

5. Gasesc cel putin 2 defecte majore la 95% din persoanele din jurul meu.

6. Sunt o persoana fixista si extrem de pretentioasa.

7. Dintre lucrurile pe care le detest cel mai tare, primul lucru e aroganta. Detest oamenii aroganti. Ii desconsider in cel mai categoric mod si-i situez pe cea mai de jos treapta a societatii.

8. Pe locul 2 ar fi faptul ca detest sa ma cert. Mai mult, prefer sa tac cand primesc vreo vorba rautacioasa care e menita sa ma desconsidere in fata celor din jur, daca vine din partea unui arogant. Consider ca e imoral si ca atentezi la distrugerea eticii umane daca le acorzi atentie omuletilor astora. Dă, chiar si cu riscul de a parea in vreun fel anume in fata celorlalti.

9. Mai departe, detest sa astept. Pe bune, daca e sa chem un taxi de pe loc, prefer sa ii spun sa vina undeva, mai cu 200 de metri de mine, mai aproape de locul respectiv, decat sa il astept acolo.

10. Imi place conceptul de spontaneitate, sa fac (evident) lucrurile pe moment, dupa cum simt.

11. La o fata.. cel mai mult ma atrag: parul, zambetul si modul cum saruta. De obicei, astea 3 lucruri sunt decisive cand vine vorba de fete.

12. Nu sunt superstitios si ii desconsider masiv pe cei care sunt. Poti sa spui ca e o prejudecata sau poti sa-i spui cum vrei dar nu am prea multe de discutat cu cineva care isi traieste viata prin prisma unor presupuneri si isi lasa faptele sa fie influentate de starea psihologica pe care crede ca o are fiindca asa i-a spus horoscopul, gen.

13. Nu cred in destin. Consider ca e unul dintre cele mai josnice concepte de care am auzit. Denatureaza fiinta umana si o pune in ipostaza de sclav. Dafuck?

14. Ma amuza foarte tare legile lui Murphy si cu fiecare ocazie incerc sa le contrazic. Maai, da’ e greu, recunosc! :)) Sunt interesante daca le intelegi conceptul: ideea e ca omul ignora, in general, starile de bine. Ignora faptul ca se simte bine si se rezuma la obiect (noua masina, biletul castigator etc) sau beneficiu (cat, cat timp, ce poti lua de banii aia etc). Se axeaza pe orice altceva inafara de el ca persoana. E, cand e de rau.. e de rau. Toate merg rau si brusc are o imagine clara a cat de rau e, cat de deplorabil arata, ca e prea asa sau prea asa, ca niciodata nu va mai putea saaaaa… sa. Etc.

Si de asta are sens faptul ca “daca ceva poate sa mearga prost, va merge”. Pentru ca nu va observa daca va merge bine. Sau nu in masura in care va observa daca merge prost.

15. Daca ma intrebi, voi raspunde ca “da, cred in Dumnezeu!”. Ideea e ca eu inteleg altceva prin afirmatia asta. Nu, nu cred in fiinta atotputernica si atotstiutoare care etc tetc. Am renuntat ca mai cred asta de cand am aflat, de curand, ca nu exista Mos Craciun. Cu toate astea, mi-am cautat raspunsul la vesnica intrebare “exista Dumnezeu?” si l-am gasit: consider ca faptul de a fi crestin presupune respectarea unor norme morale. Ca pana la urma, asta presupune crestinismul: respectarea celor 10 porunci si toate derivatele. Stii, povestea pe care ai tot auzit-o de cand erai mic cu “sa faci fapte bune si sa nu faci fapte rele”.

Fiecare cu modul sau de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, vad prin Biserica un loc in care te linistesti fiindca la nivel de subconstient stii ca te afli intr-un mediu in care domneste pacea si binele si frumusetea si puritatea si si. Ceea ce e de bine! Gandeste-te ca, prin spovedanie, te descarci si pleci cu constiinta ceva mai usurata (.. peentru ca tu consideri ca e cineva acolo care tine cont de asta si gestul tau a insemnat ceva anume..). Dar ia faptul de-a gata, pleci mai usurat. Deci, din nou, e de bine!

In general, cam tot ce tine de crestinism e de bine. Prin faptul ca promoveaza niste norme morale Pozitive. Iar eu asta inteleg prin a crede in Dumnezeu: sa-ti iei angajamentul de a respecta normele pe care le presupune faptul de a fi crestin. Si de asta respect si promovez crestinismul, chiar daca nu cred in povestea cu Doamne-Doamne.

16. Imi place sa ma fac remarcat. Niciodata nu mi-a placut sa fiu ‘unul din multime’ si nu-mi plac nici persoanele care actioneaza dupa mentalitatea asta.

17. Sunt foarte foarte competitiv si uneori ambitia imi depaseste orice limita. Imi place sa fac tot ce pot ca sa-mi indeplinesc un obiectiv anume. Nu ma simt bine pana nu stiu ca am facut totul ca sa ma conving de ceva anume. La modul.. am terminat sef de promotie in generala fiindca am vazut ca am potential sa fiu cel mai tare fara prea mult efort.. deci de ce nu? Si iarasi.. jocul de poker, de exemplu. Jucam mult. Foarte mult. Una lume ar spune ca a fost o perioada cand eram dependent. Ideea era ca jucam de placere. La un moment dat am vrut sa joc la nivel de performanta iar pentru asta am ajuns sa invat poker-ul matematic, la nivel de stiinta, de probabilitati, de cifre. Dupa ce am terminat cu asta, am facut calculul si rata de succes / stilul meu de joc era sub 50% sanse de castig pe termen lung. Asa ca am lasat-o balta cu poker-ul. Da, pur si simplu. Cu tot cu asa-zisa dependenta.

18. In continuarea ideei de mai sus, consider ca este inexistent conceptul de dependenta.

Nu cred in povestea cu “Nu pot sa ma las de fumat!”, de exemplu. Mi-a fost suficient sa vad ca o persoana s-a putut lasa dupa mult timp. Vad asta ca pe un efort psihologic si nimic mai mult. Si nu vad in restul afirmatiilor decat scuze. Spune-mi ce vrei tu dar eu ti-am spus: cineva s-a lasat.

19. Imi plac bauturile tari. In principal whisky-ul si vodka. Sunt una din micile mele placeri, sa spun asa. In paralel cu asta, nu prea beau bere. Prefer calitatea in locul cantitatii.

20. Nu, tata, de ce m-as apuca de fumat?! Deja va vad ca sunteti o mana de sclavi (in sensul propriu) care depindeti de tigare ca sa va linistiti, ca sa puteti sa va desteptati, ca sa puteti sa ganditi limpede, ca sa va relaxati etc etc. Poate singurul lucru bun legat de asta e rolul social: aduna mai multi oameni la un loc pentru acelasi scop.Nu ma refer la cei care fumeaza ceva de calitate sau mai stiu eu ce trabucuri. Ca sa intelegi.. l-ai vedea pe personajul jucat de Stalone in Expendables cu o tigara la bucata in locul trabucului?

20. Imi plac cretele. Mor dupa parul cret :)

21. Imi place sa las impresie buna si mai ales prima impresie sa fie cat mai buna.  Si legat asta, spune-mi ce impresie ai despre mine din cele spuse pana acum. O sa revin cu continuarea.. pana la 100, cred :D

Spectacolul celor 16 eugenii

Posted: noiembrie 5, 2014 in Eu, tu si restul lumii

Astazi vom vorbi despre “problema psihologica a cercului vicios dat de conceptul invidiei pe Facebook”. Neah, ala e un titlu prea formal pentru mine din cine stie ce revista ce vrea sa para savanta.

statusuri-facebook-invidie     Concret si de fapt, vom vorbi despre fenomenul tot mai intalnit la pustanii si mai ales pustoaicele noastre dragi, ce abia au inceput sa masoare clasa cu bete de chibit in primele zile de liceu. Exaact, bobocii. Aceasta ceata de omuleti de 14 ani in jurul careia se poate ivi un adevarat studiu de caz. Idee in jurul careia apare un adevarat spectacol, daca stai sa privesti obiectiv. Practic iti iei popcorn-ul si eugeniile si privesti cum se manifesta unii pitigoi care vor sa impresioneze fete mai mari si bolovance care probabil au fost tinute din scurt de alde ma-sa. Si care, evident, vor sa intre in rand cu ‘lumea buna’, ca asa au vazut ca e la moda acum. Ba, nu stiu cat am stat sa ma minunez, dar le-am numarat si am mancat 16 eugenii, ca la cinema eram, fascinat de prostia a ceea ce am vazut si auzit ziua trecuta. cate una pentru fiecare caz auzit. Mananci, citesti si te ‘bucuri’ de spectacol. La modul..

A fost de curand balul bobocilor. Acuma stii cum e, mereu s-a comentat inainte, mereu se comenteaza, mereu se va comenta. Asa a fost mereu si mai mult sau mai putin e ceva normal, fiindca parerile difera de la o persoana la alta. Binee, dar de aici si pana la injuraturi, amenintari si sarit la bataie Din Partea Boboacelor! e cale lunga. Si bineinteles, nu ma refer la cele care au initiativa, care au ceva de spus si formuleaza argumente pentru a-si sustine ideea. Ci la viitoarea serie de parasute care stau in fiecare pauza si pufaie din tigare. Cele a caror existenta inseamna nu mult peste zero in liceu, cele care nu au decat de comentat, vrand si avand impresia ca atrag atentia.

Stii? Ele nu-si dau seama ca treaba asta vine de la frustarea data de lipsa de atentie. O sa-si dea seama doar atunci cand o sa vina un baiat care sa profite de prostia lor, sa le futa cum se cuvine si cum merita si apoi sa le lase in barcile lor. Si apoi sa aiba grija sa le faca si o reputatie de toata frumusetea ca sa fie treaba buna. Asta discret, bineinteles. Faptul ca ai frustrari e ceva normal, motivele sunt irelevante. Faptul ca iti reversi frustrarile pe persoane mai slabe decat tine e de cacat. Si asa esti si tu in momentul in care faci asta. Lasand faptul ca esti antisocial si inconstient de faptul asta.

Bun acum, hai sa lasam putin cazurile asta care sunt mai nemultumite decat Udrea dupa primul tur si sa generalizam putin.

Prea multi dintre ei se supraapreciaza infinit mai tare decat am indraznit noi sa o facem cand eram in locul lor. E amuzant cazul tipic la fete, cand un baiat mai mare ii da atentie unei boboace. De multe ori asta si-o ia in cap si ii desconsidera pe baietii din generatia ei. Involuntar, dar e un fapt real. Ar suna putin urat, asa ca n-o sa spun ca si-au luat lumea in cap, chiar daca tocmai am spus-o. Au atitudinea aceea de “tăt liceul e al meu ca ma stie lumea ca am like-uri mai multe decat alea” si “Gata, tata, ‘s la liceu, hai la agatat ca feteteii aia uite ce freza au si a mea e mai tare ca a lor si sa vezi ce sucarime o sa fie”. Si stii? Noi nu cred ca ne permiteam cu cei de-a 12-a glumele pe care si le permite generatia actuala, de exemplu.

     Bine acuma, “Fiecare generatie cu valorile sale. Cu dezavantaje si privilegii reale”, dar astia au o problema grava:
     Se cred Privilegiati pentru faptul ca li se permite sa uite ce-i ala Respect!
Nu, nu sunt privilegiati si nici nu ar merita acest pivilegiu. Sunt doar Compatimiti. Acceptati. Vorba’aia: “Laasa-l, ma, nu vezi ca e vai de.. “
     Se fac concursuri imaginare intre ‘arfe’ si ‘fite’ si ‘panarame’ si ‘alea’ si ‘fufele celelalte’ si isi traseaza modul in care crede fiinta ca e vazuta.. ca pe o prioritate. Prioritate care (,drag boboc care te iei de fata care a castigat concursul de Miss fiindca ai tu impresia ca o sa iesi cu asta din bula ta de anonimat,) o sa-ti aduca fix asta dupa liceu:
  •  un numar respectabil de like-uri;
  •  satisfactia ca i-ai pus pe nenorociti la punct si le-ai aratat tu cum sta treaba;
  •  aura de jmeker fiindca arati ca te doare-n pula si fumezi cum fac ‘aia mari';
  •  faptul ca esti dispretuit de multi si multe dar nu vei recunoste asta in veci sau daca o vei face, nu-ti va pasa fiindca ai plasat deja persoanele alea undeva mult sub tine; deci de ce ar conta parerea lor?;
  •  faptul ca ai trecut degeaba prin liceu, traind iluzia faptului ca cineva chiar da doi bani pe cine crezi tu ca esti;
  •  revelatia ca ti-ai pierdut anii cu norme orgolioase si like-iniene si practic nu ai nicio amintire din 4 ani de zile, nefiind decat un alt ANONIM, la modul unul din multime.
     Iar daca ii intrebi pe cei mari..

‘Niste nerecunoscatori, ma deranjeaza faptul ca multi sunt figuranti. Vede ca ii agreezi anumite chestii sau vorbe si cand va aflati intr-un colectiv numeros incepe din nou, ca sa isi ridice cota in grup si sa vada lumea ce tare e el ca uite ce i-a zis lu’ ala de-a 12-a. Sa ne bucuram ca pe noi ne-a dus mintea la mai mult de atat’

     ‘Ba, sa mor, noi cred ca am fost ultima generatie de copii sanatosi la cap!’ 

Azi am cunoscut o fata

Posted: noiembrie 5, 2014 in Eu, tu si restul lumii

#partea 1 - O banca pentru doua persoane

Am cunoscut o fata azi. Ba, si o inceput sa-mi placa fata asta. Sau n-a inceput? Hai sa vedem despre ce e vorba,  ne dam noi seama pe parcurs :D Am petrecut azi ceva putin mai mult timp cu ea si am remarcat niste mai multe lucruri. Ajuta-ma putin cu asta la final, te rog. Deeci, ideea e ca:

L-O-V-E-beautiful-pictures-28853146-1400-790     E destul de mica – dar suficient de mare incat sa o remarc ;

Nu e chiar asa de creata pe cat mi-as fi dorit sa fie – dar sunt destule alte lucruri care compenseaza asta ;

In general nu prea stie ce vrea – dar cunoscandu-ma, a putut sa-mi spuna subtil, tare si clar ;

E o fata cuminte – dar stiu ca pentru mine ar putea sa fie doar cu minte ;

Nu are ochii colorati asa cum mi-ar fi placut mie – dar poate sa imi spuna din priviri ce vrea ;

Uneori are tendinta sa fie tacuta – e in regula, nu o deranja in momentele in care nu face decat sa se bucure de momentele cand e langa tine ;

Zambeste des, coloreaza totul 2 metri stanga-dreapta – si intotdeauna zambeste colorat ;

Nu iti spune mereu ceea ce vrea – dar iti da mai multe motive decat ai nevoie ca sa-ti dai seama ;

Daca o vezi vreodata pe fata asta ca nu zambeste – inseamna ca asteapta sa vii sa o faci tu sa zambeasca.

#partea 2 – Moartea caprioarei

Ca sa incerc s-o spun frumos si simplu, am remarcat ca imi place s-o remarc, deci o fost clar. Sau ar trebui sa fie. Ideea e ca fata nu are nevoie de cine stie ce mijloace pentru a transmite ceva, te poate seduce din priviri si simplul schimb de priviri cu fata asta poate fi un dialog foarte intens uneori, in care se spun multe lucruri. Stii, cam asa a fost azi. Ori asta, ori mi s-a parut. Si in cazul asta ar fi moartea caprioarei situatia ca ar deveni mai colorata decat zambetul ei si in sensul patetic de data asta.

Da’ nu-i bai, mi-a spus ea clar ca nu mi s-a parut cand m-a luat de mana :)

Partea 3 - Lollipop

Am spus de legaturile acelea care pluteau in jurul secundelor in care o priveam? E bun, acuma aminteste-ti de orele de matematica in care ti se spunea ce se intampla daca desenezi doua drepte care sa fie si perpendiculare si paralele in acelasi timp. Exact. Dar totusi, ba da, se poate. Daca pana atunci, privindu-ne, era intre noi un fel de raza sau ceva, nepasatoare legat de orice altceva decat de momentul acela, treaba s-a schimbat cand m-o luat de mana. A mai aparut o raza. Complet diferita de cealalta dar in acelasi timp se contopeau perfect. Practic vorbeam fara sa scoatem niciun cuvant si cred ca ne-am transmis mult mai multe decat in minutele care, dintr-odata, au parut inutile, stand sa trancanim. Ba.. acuma na, din nou, ori asta, ori mi s-a parut iar :)) Da’ nu mi s-a paruut, ca plutea gingas in jurul nostru un norisor de diabet pe cata dulceata iesea din zambetul ei. Si poftim treaba, asta m-a facut si pe mine sa zambesc :) Eram amandoi frumos de mana si aratam de parca am iesit cu norisorul la plimbare ca-n reclama cu Skittles.

Partea 4 – Tunete si fuljere

A sunat-o ma-sa si a trebuit sa-mi dea drumul la mana ca sa-i raspunda  :(

Partea 5 – Instrospectii

In mod normal as spune cum ma simteam eu dar naa’, n-am cum. De la punctul in care m-a luat iarasi de mana mi-am dat seama ca din momentul ala vorbeam de noi. Noi ne simteam asa sau asa. Si pe bune vorbind, ne era putin foame amandurora…

Partea 6 – Cunoastere, gen

Mai stii ca mai devreme te-am rugat sa ma ajuti cu ceva? E bun, credeam ca ai uitat. Deci intelegi tu acum la ce ma refeream in titlu? Cand am spus ca am cunoscut o fata, nu ma refeream ca.. am facut cunostinta. Am cunoscut-o pe bune, am aflat ce-i place, ce vrea sa faca, ce vrea de la mine, ce o face sa zambeasca, cum sa fac sa n-o ranesc si ataat de multe altele. Si treaba frumoasa e faptul ca am facut asta fara sa folosim cuvinte.

Si stii? Aici se pune o problema interesanta, ca am facut asta dupa ce am vorbit practic aproape o ora.. dar hai ca suna mai frumos mai sus. :)

Una peste alta (ciudate orientari au fetele din ziua de azi).. prin faptul ca fata asta zambea atat de colorat, ca si in momentul asta, mi-a colorat si mie ziua. Asa ca aici intervine partea in care te rugam sa ma ajuti. Ce crezi ca ar trebui sa fac in continuare? :D

(Nota autorului (eu, adica) – votez prima varinta :) )

Dand-o pe-aia dreapta, cu totii, romani sau straini, stiu situatia Romaniei. Situatie legata, strict, de oameni. Cu salariile si locurile de munca, cersetori, furturi etc etc si sincer sa fiu, au fost destul de rare momentele cand m-a apucat patriotismul. Nu stiu.. presupun ca acum ceva vreme se punea mult mai mult accent pe “pamantul stramosesc”.

Si cred ca prespupun bine. Din ce am vazut, se vrea sa se vanda chiar si el. Ia chinezu’ cateva sute, mii de hectare, mai ia si italianu’.. ungurii ne iau (pe bucati, legal) Toata Transilvania, ca de’, de cand asteapta si ei, saracii..

Apoi.. ar avea tot dreptul sa ne spuna sa plecam de pe “pamantul lui”, nu?

In fine.. asta e perspectiva creata de om. Si nu pare putin ciudat ca strainii sunt tot mai atrasi de pamanturile noastre? Nu te-ai intrebat de ce?

Am specificat mai sus ca au fost unele momente in care m-a apucat patriotismul. Destul de rare, dar au fost. Cred ca cel mai puternic dintre ele a fost in momentul in care am fost la munte.. sus, pe la cota 2000. Era prima oara cand mergeam la munte si peisajul ala chiar m-a facut sa imi spun “Bai, da’ uite ca ai si in Romania ce sa vezi, nu e chiar asa!” Fotografie0161 Sunt lucruri acolo pe care merita sa le vezi cel putin o data in vaia iar atunci cand se intampla, iti schimba complet perceptia despre tara. Cel putin asa a fost in cazul meu. Chiar si banala ‘Strada’ parea spectaculoasa. Da, in Romania, unde totul e oricum dar nu frumos, cum auzi atat de des. Uite ca nu e chiar asa. Si am vazut persoane dornice sa raspandeasca acest curent. Persoane pentru care am tot respectul si carora m-am alaturat. In prezent se deruleaza o campanie pe tema asta, Inegalabila Romanie. Arunca o privire si/sau fa parte din miscare. Pot sa-ti dau enervant de multe motive pentru care m-am ‘inrolat’ in asta si pentru care ar trebui sa incerci si tu, dar las pe fiecare sa-si aminteasca de peisajele frumoase vazute in tara. Fotografie0055

Intrebam mai devreme daca te-ai intrebat vreodata de c devin strainii interesati de Romania.

Cum, tata, sa mai vrei sa pleci cand dai de aerul asta curat, nu imbacsit pana la refuz de la ei; toate peisajele astea si starea care ti-o confera toate la un loc? Unde mai gasesti atmosfera asta din jur?

Asta vrem sa protejam si sa promovam. De asta exista campanii ca Inegalabila Romanie. Mi-ar placea sa vad momentele surprinse de tine. Lasa cateva imagini in campania de mai sus. Hai sa promovam treaba asta si e ceva ce merita din plin.

Iar treaba asta n-ai cum sa n-o recunosti.

 

Am fost bucuros să văd că sunt omuleti care-mi impartasesc ideile si-am pus de-o lucrare in care le voi fi voce. Punând cap la cap gândurile noastre, uite ce-a iesit:

Cap. 1: Probleme

Partea I – Spun băieţii ca sunt prea multe:

femei? Fete frumoase care nu raspund cand sunt intrebate de vorbă pe facebook

? Fete foarte departe de-a fi catalogate drept ‘Bune’, ‘frumoase’, ‘prinţese’, ‘frumi’, ‘drăgu’, care se cred,totusi, aşa

? Fete care te pun pe locul II şi nici macar nu te anunta

? Momentele in care o fata vrea sa vorbeasca cu tine dar te lasa pe tine ‘sa faci primul pas’

? Fete care sunt lase. Care nu au curaj sa spuna ce vor sau ce gandesc.

? Fete care te subapreciaza

? etc etc

Atât momentan. E, sa stii ca e ca este ridicol de usor de inteles cauza. Ideea este că baietii acuză, de regula, problemele de mai sus. Ma declar unul dintre ei. Acum, multi au spus si spun ca multe din adolescentele dupa care se umbla sunt, in general, proaste. Sau.. limitate in gandire. Ca vad o poza cu un baiat care are o sapca, un cercel, priveste visator si gata, cad indragostite. De acord.

Da, din punctul asta de vedere merita sa se profite de ele, ‘sa fie imbatate si futute pana invata sa vada dincolo de ursuletii lor inexistenti’.

Acum, tot auzind asta, m-am gandit la ceva: daca tot noi, baietii, le jucam pe degete pentru ca nu le duce capul.. de ce sunt toate problemele astea legate de fete?

Pentru ca NOI SUNTEM PROBLEMA, BA!

Noi, baietii.

 

# Pe fata frumoasa de pe Facebook o s-o doara-n paişpe ca nu ne raspunde mie sau tie. Nu atata timp cat mai are înşpee mii de mesaje ‘buna,frumoaso’, ‘ce face pisi?’, hei printeso’. Atata timp cat pleava baietilor le face pe fete sa se simta bagate in seama, e parfum pentru ele. Acei baieti expresivi ca un zid de caramida, care lasa câte-n lună şi-n stele-n comentarii. Aia te incurca pe tine. Aia le fac pe fete sa spuna ‘Ba, daca tot spun atatia, insemana ca sunt. E, si daca sunt, o sa vina mereu mai multi si mai multi. Nu-i bai daca nu bag in seama vreo 20-30.. vin altii.’ E pe bune? E pe bune.

Ce valoare sa mai aiba o vorba frumoasa, un compliment, un apropo subtil sa o faci sa zambeasca cand vine românu’ : ‘Ce Bna estti ,printesso’ ‘ce tias tot da’ ‘ frmoasa fok’ ‘esti un inger’ ‘frumoaso printeso’ ?!

Struţozaurii nostrii îşi fac treaba şi le pupă-n cur, noi (TOTI) ceilalti avem de pierdut. Am mai scris un articol, strict pe tema asta. E bine asa? Ce-ar fi daca baietii ar face pasul de off-side şi le-ar lasa pe fete fara atentie? Ar incepe ele sa vina! Da’ na, de unde atata minte? Ai nostrii tot cu ‘Da si mie frumoaso nr tau’. Neghiobi.

# ‘E, şi să fiu al naibii, sa vezi sinceritate ce-i torn!’

Exista fete frumoase de la mama lor, altele mai putin frumoase. E o realitate. Ca o accepti, ca nu, we just don’t give a fuck. Not even that. Acum, exista fete care au niste forme armonioase de zici ca sunt caiet dictando care, totusi, se cred printese. Începand cu cele de 13 ani si ajungand pana la cele care nu se dezlipesc deloc de facebook pentru a merge la alergat. Cele care traiesc in mediul virtual pentru ca nu le duce capul destul incat sa faca impresie in viata reala. Ele dau like-uri, primesc like-uri.. lasa comentarii baietilor, primesc comentarii de la ei.. îşi fac poze în te miri ce crăcenii de poziţii şi fac apel pana si la ultima picatura de bun simt al unul baiat.. ‘un like, te rog :*** Mersiiiiiii:****’

Din nou, e greseala noastra ca le dam atentia pe care o cer si le promovam stilul infect de viata.

# Ea: ‘off.. imi pare rau. Sincer. n-am vrut sa fie asa. A fost o prostie. Mai incercam o data, te rog? imi pare sincer rau’

Eu:’ Inca o data? In regula, inca o data. Ca sa vezi ca totusi tin la tine’

Mama Mea de idiot ce puteam sa fiu cand spuneam balivernele astea in trecut! Până sa realizez unele lucruri, am facut altele la care ma gandesc cruciş acum. Fata ma punea in situatii catifelate ca partea verede a buretului de vase si eu ‘ok, te iert, trecem peste, o sa fie bine..’

ŞI PE CAT DE PROST ERAM, PÂNĂ ŞI EU CREDEAM!

Asa, Mihaita, las-o sa detina controlul, sa stie ca prostul o iarta si ea oricum nu iese sifonata ca se scoate cumva. Multumesc că m-as desteptat pana la urma si macar acum pot sa vad ce tampenii faceam si sa invat in greseli, ca taare multe am mai facut. Usor usor am descoperit ca a conversa este o arta. La fel ca si seductia. La fel ca si jocul de-a cine domina jocul. O sa prezint principiul pe care merg acum si care, una peste alta.. merge. Îşi face treaba. Dupa multe multe luni de studiu, mi-am gasit formula. La mine a mers si inca merge de minune. Conversatii, iesiri, mesaje, sex.. e buna la toate.

Pana una alta, ma bag la somn. Continui cat de curand. :D

Stay tunned.